A question I often ask myself

Standard

Stăteam săptămâna trecută, la 8 fix, în fund pe o treaptă din fața unui hotel dintr-un oraș gri și ploios. Mă uitam la oameni. Mii, ca furnicile, cu costume și uneori serviete asortate. Toți se grăbeau cu hainele negre și fustele negre și pantofii negri. Săreau în taxi-uri, trăgeau trollere, chemau, verificau ceasul, alergau. Voiam să prind doar unul, unul singur din ei, ca pe o pasăre speriată, să aștept să se liniștească și apoi să-l întreb: Unde te grăbești așa? De ce?

Dar doar m-am uitat, desigur.

Sara nu e atât de politicoasă cu mine, ea mă interoghează cu subiect și predicat:

-Mama, de ce trebuie să merg la grădi?

-Pentru că eu trebuie să merg la birou și nu ai cu cine rămâne acasă, plus că așa stai împreună cu alți copii.

-Aha. Și tu de ce trebuie să mergi la birou?

Inițial răspundeam ce credeam eu că e adevărul:

-Pentru că avem nevoie de bani ca să plătim ratele și altfel n-am mai avea bani și nu am mai avea bani de casă, de căldură, de jucării etc., de aia e nevoie să mă duc ca proasta o lună întreagă de la 8 la 4 juma, ca să avem bani de toate asta.

Sara se tăvălește pe jos de râs.

-Ai zis că te duci o lună ca proasta?

Râd și eu.

-Păi cam asta fac mami.

Dar apoi mi-am dat seama că nu e exact ce spun, aș putea de fapt să fac câte ceva de acasă (poze poate?) și probabil că aș câștiga undeva la un sfert decât câștig acum. Aș avea în continuare bani de rate, dar nu de cărți sau vacanțe.

So I asked Sara.

-Mama, uite, adevărul e că probabil aș putea sta cu tine acasă mai mult, chiar mult mai mult, dar aș câștiga mai puțini bani. Am mai avea casa, dar nu cred că am mai avea bani de vacanțe sau de jucării. Tu ce crezi, cum ar trebui să facem?

-Mwell (sort of), zice fii-mea. Jucării nu am nevoie că oricum nu prea mă joc cu ele, dar în vacanțe îmi place să merg.

So that was settled. Eu una muncesc pentru vacanțele noastre (și pentru cărți). Muncim pentru lucrurile de care credem că avem nevoie. Aș munci orice mi-ar aduce suficienți bani să fac astea două la intensitatea pe care o vrem, pentru că asta ne imaginăm noi două că ne trebuie (serios, n-aș avea nicio problemă să spăl veceuri dacă aș câștiga ca acum).

Mbut undeva, în adâncul ochilor mei mi se rotesc toți oamenii ăia negri din orașul gri. Oare ei pentru ce muncesc? Doar pentru lucrurile de care au nevoie sau pentru puțin mai mult? Status? O casă mai mare? Putere? Facultate de 5 stele pentru copii? Bijuterii? Mașină? Ce? Oare eu cât o să pot să muncesc atât pentru vacanțele mele cu mare și galben? Oare cât o să vreau să o fac? Dar Sara? Dar voi? Pentru ce munciți voi, de ce aveți nevoie cu adevărat? 🙂

IMG_2472

Anunțuri

20 de răspunsuri »

  1. Eu muncesc pt ca imi place ce fac. Respectiv acum, ca sunt in concediu de maternitate, abia aștept sa ma întorc la serviciu. Si daca as avea toti banii din lume, tot m-as duce la serviciu. Poate nu full-time, dar clar m-as duce. E fain jobul meu! 🙂

    Apreciază

  2. Eu muncesc pentru ca-mi place. Bine, adevarul e ca munca mea nu e chiar munca de birou, e mai mult socializare, evenimente, iesit in lume si vorbit in limba germana :)))) Pe cand eram in Grecia si ma simteam ca ultimul om – pentru ca nu munceam ci doar scriam si traiam! visam la cativa ani din astia, de muncit undeva. Acum imi traiesc visul ca sa zic asa. Si muncesc si pentru ca-mi place si pentru bani de carti si de excursii.

    Apreciază

    • Bai, pe tine te bat ca imi permit. Cand eram in Grecia si doar traiam si scriam? That is my happiness reciepe si tu te simteai ca ultimul om? We need to have a talk (si nu glumesc, iti scriu :))) )

      Apreciază

  3. Acasa as lua-o cu capul…mai mult decat am luat-o deja. 😀 Deci asta e motivul nr. 1, sanity. Si-n rest, ca si tine, pentru concedii, chestii care ne fac noua placere, facturi si casa. Ratele le-am ocolit cu gratie pana acum, deci eu chiar n-am scuza ca merg la scarbici pentru ca-mi bate banca la usa daca n-o fac.
    N-ai observat cum, imediat dupa Revelion, primul gand zboara spre concediu? si prima cheltuiala mare din an e pe la ceva agentie de turism, linie aeriana, samd? that’s what keeps me going, ca proasta, luna dupa luna dupa luna la birou. That and bills. If bills stoped comming, nu m-ar vedea astia cu lunile pe la scarbici.

    Apreciază

    • La mine nu zboara dupa Revelion, stii ca eu planuiesc vacante imaginare non-stop :D. Si eu turbam cand stateam acasa (aia 2 ani), dar nu pentru ca voiam inapoi la birou ci pentru ca eram locked down, pe repeat acasa cu Sara si atat. I needed air 🙂 Dar nu e vina nimanui, I was doing it wrong.

      Apreciază

      • Tu turbai? Cand eram gravida cu fata (prima sarcina) ti-am citit blogul din perioada de stat acasa si părea ca trăiești intre curcubee si răsărituri de soare. Chiar mi se părea ca esti cea mai Zen si happy mama de pe planeta.

        Apreciază

      • :)) I was. Adica mi s-a parut o vacanta si chiar eram doar curcubee dar spre final (dupa un an jumate) de exclusivitate cu ea simteam ca o iau razna. Pentru ca nu prea vedeam alti oameni (nu ma obliga nimeni, cred ca pur si simplu asta aveam chef sa fac si nu mi-am dat seama ca pe termen lung nu e ok). Am inceput sa fac sedinte foto, ca sa mai evadez din bula. Dar ca idee sunt sigura ca as fi perfect fericita sa stau acasa (cu conditia sa ma vad cu oamenii care imi plac).

        Apreciază

  4. Hmm… La primul job m-am dus cu entuziasm sa invat cum sa-mi practic meseria, de care sunt absolut indragostita, dar mi l-am schimbat repede pentru ca nu era destul de solicitant si castigam prea putin, respectiv banii de cheltuiala pe 2 saptamani (deci banii au contat la inceput, cat sa imi acopere stilul de viata cu care eram deja obisnuita). Apoi de la o suma decenta pentru mine in sus nu a mai contat decat sa-mi placa ce fac; din fericire pentru mine salariul a tot crescut ca rezultat al efortului meu. La serviciu merg pentru am o nevoie de a face ceva, de a-mi folosi creierul (nu-mi place munca fizica deloc), iar daca as sta acasa m-as urca literalmente pe pereti (si vad ca nu sunt singura ). Da, imi plac la nebunie masinile performante, hainele de calitate, bijuteriile bine lucrate, insa imi doresc sa am o viata decenta si nu opulenta, sa fiu in stare sa-mi platesc orice interventie medicala la un spital privat, la nevoie, si sa merg cu familia in 3 vacante pe an, in medie.

    Apreciază

    • Imi explica si mie cineva de ce sa stai acasa = a nu iti folosi creierul deloc? Ca na, like pentru mine e cam opusul cumva, la birou folosesc mai putin creierul, de fapt fac chestii care se repeta (se rotesc si se repeta) dar acasa aflu chestii noi, citesc in domenii in care nu stiu nimic si care ma intereseaza, acasa imi uploadez software-ul, nu la birou. Da nu glumesc, nici nu sunt ironica, I don’t get it.

      Apreciază

      • A sta acasa nu inseamna a nu-ti folosi creierul deloc. Eu lucrez de acasa, practic fac ceea ce am visat de mica.. sa scriu. Si acum scriu la greu. Ziua stau cu ea.. cu fetita mea.. O duc la gradinita pana la ora 12, o iau, ne plimbam, facem tot ceea ce ne place, seara ea adoarme devreme, ceea ce imi da posibilitatea sa scriu. Si scriu articole, traduc documente, filme, documentare, practic fac ceea ce imi place. Insa toate acestea presupun un efort intelectual intens, iar ziua efortul este mai degraba…fizic, si intelectual in momentele cand trebuie sa ii dau raspunsuri pertinente la intrebarile ei, sa o invat diverse chestii pe care la gradi nimeni nu se sinchiseste sa i le spuna. Asadar, nu ma grabesc nicaieri, si nici pe ea. Ma grabesc cand am o programare la medic, cand o iau de la gradi (sa nu ma astepte), uneori cand trec strada. Noi singuri ne-am creat timpul. Animalele nu se grabesc nicaieri, pasarile se trezesc instinctiv, mananca ori de cate ori corpul le cere, dorm la orele potrivite… Noi in schimb am preferat sa complicam mult lucrurile.. In toata lumea aceasta, cat este ea de mare, nimeni nu se grabeste, decat…omul. Si asa invatam si copiii.. sa fie punctuali, ii tragem de mana pe strada si ei incearca sa tina pasul cu noi cu piciorusele lor mici si firave..

        Apreciat de 1 persoană

      • Ok, voi explica de ce eu am nevoie sa merg la birou: sunt genul de persoana care doreste sa separe clar lucrurile ; consider ca este cel mai sanatos pentru mine sa ma imbrac in altceva decat in haine de casa, sa merg la birou si sa fac numai munca intelectuala pentru ceva ore, alaturi de colegii mei (este ceva ce fac eu exclusiv si ma defineste ca individ) ; la birou sunt doar Irina, acasa sunt sotie si mama. Cand revin acasa ma dedic exclusiv familiei. Felicit persoanele care isi pot organiza programul acasa astfel incat sa imbine aceste doua aspecte – pentru mine este greu, pentru ca daca sunt acasa tind sa ma dedic mai mult familiei si nu mai ramane timp pentru partea cu profesia. Pur si simplu asa functionez eu.

        Apreciază

      • Hai ca-ti zic eu cum e asta cu statul acasa pe negandite: se ia una bucata femeie trecuta de 30j de ani, se trimite copilul si sotul de acasa, se inhata o galeata de inghetata, aroma la alegere, se deschide TV-ul si se sta pe Netflix/Exodus pana la epuizare, preferabil urmarind seriale comercial free. Did that once for 24 hours straight, si nu stiu nici acum daca e de la maratonul de seriale sau daca fu brain freeze de la atata inghetata, dar sa mor daca mi-am smintit macar un neuron din locusorul lui caldut de hibernare.
        Doi ani jobless m-ar scoate din circuit; dupa 4 luni m-am simtit cu deficit de inteligenta major cand m-am intors si nimeni nu vorbea despre alaptata, scutece si gangureli. :)) Un an insa mi-as da silinta sa stay put cu baby no2+ baby no1, combined…dar asta acum, cu mintea de acum. I wasn’t very smart in the beginning of my motherhood period. =))

        Apreciază

  5. „-Pentru că avem nevoie de bani ca să plătim ratele și altfel n-am mai avea bani și nu am mai avea bani de casă, de căldură, de jucării etc., de aia e nevoie să mă duc ca proasta o lună întreagă de la 8 la 4 juma, ca să avem bani de toate asta.” am cateva lucruri de spus in legatura cu asta, ca fiica si ca studenta la psihologie.
    Toate convingerilor limitatoare care ne fac viata un calvar ca adulti, se formeaza in copilarie…felul nostru de a gandi, de a fi in viata, totul incepe de acolo.
    Again, nu sunt mama, nu am niciun drept de a da sfaturi sau a judeca, dar am pareri si de multe ori simt ca e bine sa le las sa le exprim. Nu stiu exact cat de dispusa esti sa primesti sfaturi, dar probabil vom vedea asta in timp.
    De obicei, oamenii sut dispusi sa accepte sfaturi cand le cer si tin sa le ignore cand le primesc fara ca neaparat sa le caute.
    Deviez de la subiect…raspunsul tau e complex…intr-un anumita masura admira sinceritatea, dar intr-o alta…well, I’m not that happy.
    Pe scurt randurile pe care le-am copiat de mai sus transmit inconstient aceasta idee: trebuie sa muncim, sa facem sacrificii doar pentru a avea un trai decent, DACA NU FACEM ACESTEA, NU VOM TRAI DECENT….este o convingere limitatoare. Daca nu faci asta, nu vei avea asta. Vine din frica…orice actiune care va fi bazata pe aceasta convingere constient sau inconstient vine din frica…si frica este sentimentul negativ din care pornesc toate sentimentele negative, toate lucrurile ‘rele’. Poate si tu ai aceasta convingere si poate te gandesti ca esti doar realista…dar psihologic vorbind nu e deloc asa. Dar nu discutam despre tine acum, discutam despre micuta si viitoarele ei probleme ca adult…sa iti dau un mic exemplu, cum ar putea arata viata ei…este pasionata de dans si va fi toata viata, dar ea face facultatea de contabilitate pentru ca inconstient stie ca daca nu are o meserie bine platita va trai in conditii mai slabe si nu isi doreste asta…si va avea un job pe care nu il place deloc si se va intampla majoritatea vietii ei cum ar fi fost daca…bineinteles, in acest exemplu ea nu merge la un psiholog regulat( nu e nevoie sa fii ‘nebun’ pentru a merge acolo, poti fi doar confuz in legatura cu ce vrei tu sa faci mai departe in viata sau poate iti doresti doar sa te cunosti mai bine,etc)…conditiile se pot schimba, dar acesta este un posibil scenariu.
    Poate viitorul ei nu va fi asa indiferent de cate convingeri toxice a avut in viata ei pentru ca a invatat cu ajutor sa smulga radacinile si sa formeze obiceiuri sanatoase…dar de ce se ajungem acolo cand putem alege ca problemele respective sa nu existe…poate te vei gandi de doua ori inainte de a-i raspunde pentru a-i da raspunsuri sanatoase…poate incepi si tu sa scapi de unele lucruri care sunt pe umerii tai si asta te va ajuta cu ea, sunt multe solutii
    M-am lungit, I’m soory about that…but I hope you’ll get my point.
    Again, tu iti cunosti fiica, tu te cunosti pe tine, tu iti cunosti situatia si la finalul zilei tu iei deciziile care ti se par tie potrivite, eu doar mi-am insirat cateva ganduri aici pe care le poti ignora sau le poti asculta si atat. Sunt sigura ca faci totul in masura posibilitatiilor tale, cum poti tu mai bine.

    -Andreea🌹

    Apreciază

    • Andreea, srsly. Chiar wati draguta, mbut stii, cam pierzi sensul la ce scriu. Poti sa lasi linistita oricate comentarii doresti, si te asigur ca le citesc, dar, ca sa fiu si eu sincera 😉 usor amuzata. read again si mai gandeste-te un pic daca ai inteles ce am scris eu in articolul asta sau celalalt. pentru ca ratezi complet subiectul :). hugs

      Apreciază

      • Adevarul e ca nu l-am citit in intregime, dar acea fraza mi-a atras atentia si desi comentariul meu nu a fost bazat pe o imagine mai mare, asta nu il face mai putin adevarat decat este.
        Toate lucrurile de mai sus sunt adevarate…psihologia este o stiinta pana la urma, nu doar parerea unei individe. In plus, nu voi putea avea niciodata o imagine clara a stilului tau de viata pentru ca nimeni nu poate patrunde in mintea altei persoane pentru a sti ce gandeste, nici macar daca traieste sub acelasi acoperis cu ea.

        Apreciază

      • :)) really, e ca si cum ai spune ca vei lua examenul daca ai cititi o pagina din cartea profului. macar articolul la care comentezi citeste-l pana la capat, altfel te pui singura in situatii usor ilare, si ti-o spun cu tot dragul 🙂

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s