6

Standard

Sara a împlinit de puțină vreme 6 ani dar mi se pare cumva că e foarte schimbată. În bine :).

Nici nu știu de unde să încep, am impresia că uneori face un salt din ăsta uriaș and I’m like when the fuck did that happen.

În primul rând emoțional, e mult mai stabilă, în sensul că înclină să folosească cuvintele și să mă certe: Măi mama măi, de ce mi-ai dat farfurie de adult în loc de farfurie de-a mea? vs. pus instant pe bocit.

Nu îmi dau seama cât se extinde asta la adulții din exterior, dar cred că se, în pozele de la grădi mai mult râde și sare și face prostii :D. Da, încă o încurajez să facă prostii, nu doar la grădi ci și acasă, ce spune un adult nu e bătut în cuie doar pentru că eu sunt adult și ea nu e. Are voie să nu fie de acord cu mine, dar trebuie să dezbatem și să mă convingă prin argumente că merită să facem cum vrea ea și nu cum vreau eu. I win some, I lose some. Și-o mai fură la grădi (în principiu pentru că face năzdărvănii cu prietenele ei , which is another new one, faptul că are un grup de copii) când e certată din cauza asta și declară seara că a fost cea mai groaznică zi din viața ei (asta e mama, having balls is a pain in the ass sometimes).

Apoi, copiii sunt egoiști, nu știu dacă ați sesizat dar pretty much they’re huge selfish assholes. Știu că sună nașpa așa și că marea majoritate sublinează părțile bune ale plozilor din dotare, but truth is this is most normal, pur și simplu nu au capacitatea de a înțelege punctul altcuiva de vedere-just look @ how they play hide and seek). Well, am mai scris de un episod în care s-a pus în locul meu si a cedat umpic din fericirea ei pentru a mea. Nu e singurul caz, acum deseori imi explica ea mie de ce colegul X a reactionat asa si pe dincolo.

În același timp, încă are o lume a imaginației care se împletește cu realul, e ca o poveste scrisă de un sud-american copilul ăsta. Nu are un prieten imaginar. Are cinci :)). Și da, e perfect normal. Lupul (preferatul ei), Dinozaurul, Tigrul, Pisica și Liliacul. Pe liliac il cheama Bach :)). Da, ca pe compozitor. Au aventuri  peste aventuri pe care mi le povestește cu lux de amănunte. Visează mult. Enorm, enorm, în culori (am întrebat) și vise frumoase și vise urâte (visatul mult e corelat cu inteligența btw, dar oricum mi-ar fi plăcut doar așa, că she too is a dreamer). Uneori prietenii imaginari sunt în vise, uneori sunt eu, uneori e singură.

Nu prea se mai joacă cu jucării, de fapt cam de multă vreme. Jucăm cărți sau șah (știe regulile și uneori le urmează, uneori inventează regulile ei) cand facem chestii impreuna și scrie cărți de povesti (cred că a ajuns la 9) cu zeci de pagini în care desenează aventurile eroilor pe care și-i alege. Scrie în ele cu greșeli și litere de tipar. Citește singură cărți întregi și mă topesc când o aud uneori noaptea pe la 11 trecute că încă murmură un capitol (sare pe rană de mi-ați pune și n-o să îi spun niciodată copilului ăsta stinge lumina și nu mai citi că e târziu). Nu calculator sau telefon, da desene, folosite mai mult ca fundal pentru desen decât pentru uitat propriu-zis la ele.

Dinozauri, stele, plante (iubește toate florile și copacii), planete, încă eroi în pijama. Alergat, țopăit, dansat, cățărat, rotit. Sotron 🙂

Dar cumva mai sus de toate astea e așa, o senzație pe care o am, de parcă în sfârșit ne înțelegem reciproc complet. N-aș zice că e ca un om mare, pentru că mă enervează expresia, dar e o ființă inteligentă, mică și rațională care, întâmplător, simte cam mult :). Nu vrea să crească mare, pentru că adulții mor și îmi șoptește ca de ziua mea să îmi pun dorința de a fi din nou mică. Am putea fi surori atunci, îmi spune, dar doar cu condiția să avem o mamă exact ca mine care să ne lase să facem toate prostiile care ne trec prin cap. 🙂

Regret însă puțin că au dispărut Sara de 1 an, 3 sau 4, fiecare din ele atât de delicioase. Don’t hurry them up to grow, gustați-i așa, cu râsete și chiuituri dulci sau cu lacrimi sărate. O zi nu m-aș grăbi cu copilul ăsta, chiar de nimeresc unele mai grele. Aș merge cu ea în viață doar cu pedala de frână apăsată.

33325182831_b296969895_z

Anunțuri

6 răspunsuri »

  1. A mea abia ce-a facut 5, si deja vad o diferenta enorma. Nu ma grabesc sa vad cum o sa fie la 6, pt ca inca sunt nostalgica dupa bebelusa mea mica. Cresc prea repede, se maturizeaza atat de natural incat uneori nici nu apuc sa imi dau seama ca deja port cu ea conversatii pline de insemnatate. She’s great that way.My best friend so far, una mica si faina de ma iubeste neconditionat si care-mi spune verde in fata ca fusta verde ma face sa par comestibila pt vaca vecinului. 😀
    Cu desenele sa mai spui, ca e reconfortant sa aflu ca nu e singura care le prefera pe fundalul activitatilor pe care le face cu drag acasa: pictat, colorat, construit, samd.
    Cu cititul la noi e mai greu, she is not there yet. E mai atrasa de cifre decat de litere, face calcule matematice cu drag, scrie literele inca invers sau de la dreapta la stanga, dar o pot marita cu-n arab si se rezolva pb usor, si prefera sa ma roage sa o invat sa numere pana la un trilion decat sa ii spun ceva legat de-o litera.
    Gradi still sucks.For me, mainly, ea pare sa fi invatat sa ignore unele faze… People there are sooo uptight, totul e neadaptat noii generatii acolo…te invidiez pt ca stai intr-un oras in care ai optiunea de a alege o gradinita ok. Sper sa ma pot revansa la scoala, caut invatator normal, usor trasnit, cu simtul umorului si drag de copii…sa se stie!
    Sotron…a mea scanceste dupa sotronul de pe covorul ei de acasa.Suntem in exil la Buni, pe motiv de varicela pe care nu vrem s-o ia si tat’su, ca sa nu dea mami divort de-un miorlait bolnav. 😀

    Apreciază

  2. I don’t want kids. Never really did. Dar ai asa un stil minunat de a scrie, ca la unele articole mi se pune un nod in gat si ma gandesc ca daca ar fi vreodata sa ma razgandesc, fix asa un copil mi-as dori sa am.

    Apreciază

    • Mă, acuma sincer, cred ca e cel mai fain răspuns pe care l-am primit :). Don’t, I mean eu tare cred că simţi atunci când vrei cu adevărat un copil. Şi dacă nu o să simţi niciodată e ok, şi aşa e ok. Orice e ok atât timp cât simţi acolo deep down că this is what is good for you 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      • Pai de ani de zile te citesc cu sfintenie. Macar asa, o data la nu stiu cat timp sa imi mai si arat recunostinta, ca e pacat sa nu stii cum mi se lipesc de suflet cuvintele tale 🙂
        Stiu, nu sunt omul care sa adere la reguli din astea sociale fara sens, sa fac lucruri doar pentru ca „asa se face” sau ca „ce-o sa spuna lumea?” Dar articolele astea totusi…damn, the talent they have to dig inside and make me wonder… ^_^

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s