Geci

Standard

O dată geaca mea groasă. Am cunoscut-o anul trecut în octombrie și m-a cucerit irevocabil la prima vedere cu promisiunea că n-o să mai îmi fie niciodată frig iarna. Nu m-a mințit, nu mi-a mai fost. Nu i-am spus niciodată că aș fi iubit-o oricum, doar pentru că e albastru închis ca cerul nopții, am lăsat-o să creadă că sunt topită după inteligența ei, după fermoarele și fermorașele ce țin buzunare sau mă apără de vânt.

A doua, geaca după care mi-am pierdut mințile. Neagră cu flori colorate, e geaca (de fapt nu cred că e geacă, nu știu exact care e numele chestiei ălia) care nu are nicio grijă pe lume și, dacă o îmbraci, nu poți fi supărat. Pur și simplu nu ai cum să ai zile rele în geaca asta. E complet prostuță, are mânecile trei sferturi și mi-e veșnic frig cu ea, îmi trag bluzele cât pot încercând să mă apăr, dar în zadar. Cu toate astea, o iubesc iremediabil și complet irațional.

Ultima, geaca bleumarin cu glugă gri. Sunt invizibilă în geaca asta și zău că îmi place să fiu așa. Plus că nu am nevoie de umbrelă cu ea, ceea e foarte bine, urăsc cu desăvârșire umbrelele și refuz să ne împrietenim, oricât ar spera ele. E subțire și stă cu mine muuuult timp, până aproape de vară.

Atâta că niciuna nu-i de vremea asta. Geaca de iarnă nu pot să o port, mi-e frică că aș speria primăvara cu ea, iar celelalte două, deși le port, o fac complet zgribulită.

Deci nu e de la vreme.  Vremea e ok. E de la haine. N-am eu hainele potrivite de vremea asta nehotărâtă. Să mă duc să cumpăr dracului o geacă, vă gândiți probabil, complet justificat, atât că nu pot să cumpăr haine care nu îmi plac și îmi place ceva cam o dată la 10 ani.

N-am de ales, e clar, trebuie să aștept. Dar e ok, I can wait without waiting, cu un picior în iarnă și cu altul în vară. Nu că nu mi-ar plăcea primăvara, baîmiplace, dar ce-mi place la ea e anticipația a ceea ce va urma, tot la marea mea visez.

Acuma serios. Tolerez temperaturi 10 grade, dar vreau dracului niște raze de soare cu dinți să mă ascund după ele, don’t you agree?

Patience în așteptarea zilelor cu galben, pentru că am dat peste și mi-a plăcut filmulețul de mai jos.

PS. Și eu îi cântam GNR (Don’t Cry) pe post de cântece de leagăn, it kinda worked. 🙂

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s