Something new

Standard

Majoritatea adulților pe care îi cunosc sunt mulțumiți cu ei. Cu ce știu, cu ce pot face. De ce n-ar fi? Au petrecut 16/17 ani tocind. Apoi au început să muncească, deci se adaugă (la vârsta noastră) undeva între 5 și 10 ani experiență la ce faci la job. Mai mult, 365 de zile x 35 de ani = 12775 de ocazii să experimentăm diverse chestii. Să nu mai zic de când știm să scriem (deși, la unii, meh), de când utilizăm cuțitul și furculița, ne ștergem singuri posteriorul din dotare sau nu ne scobim în nas în public (ci doar în mașină, la semafor).

Ca atare, fiind așa  de pătrați și ordonați, autosuficienți, nu ne apucăm (la vârsta asta înaintată) să învățăm lucruri noi. E și ușor jenant, când, de exemplu, mai orice sport sau instrument sau limbă străină sau orice te-ai apuca acum să înveți colegi îți vor fi în cel mai fericit caz studenți de 19-20 de ani sau, în cel mai rău caz, copilași de 3.  Plus că NUETIMP, boala tuturor oamenilor mari. Oamenii mari nu au timp de nimic. Nu au timp să citească o care, să meargă la film (uneori nici să-l vadă acasă), să se dea cu bicicleta în parc, să asculte muzică, să se joace cu copilul și cu siguranță nu să învețe ceva nou ce nu are legătură cu job-ul și zerourile din bancă.

De fiecare dată când spun că m-am apucat să fac X sau că am citit Y privesc niște priviri condescendente în care mi se clipește des: – Tu poate ai timp, eu nu apuc să fac nimic.  Îi invit cu interes în viața mea de adult mamă de București fără bonă sau bunici prin preajmă. Nu știu dacă li se va părea mai simplu, dar ce pot să vă spun, din interior, e că mă lăfăi în o grăăămaaaadăăăă de timp.

Și atunci, având în vedere toate cele de mai sus, e cumva de înțeles atitudinea și nemulțumirea față de rezultatele propriilor odoare, cărora le ia secole să învețe să facă la oliță, să vorbească sau să adune 2 cu 2.

Sara mea, de exemplu, a băgat capul în apă la snorkeling în fix, dar fix ultima zi din vreo 8 petrecute la mare. În 6 din ele am bătut-o eu la cap în fiecare zi să încerce că e MI-NU-NAT, ar fi vrut, dar era ceva nou și îi era frică, în a 7-a a încercat în piscină și abia într-a 8-a, pentru fix 5 minute a reușit. Apoi, ajunse acasă, a avut a total meltdown că vrea înapoi la mare și că ce rahat de viață e asta în care ea merge la grădi și eu la buro (am încheiat citatul și sunt de acord cu el).

Dar mi-a rămas în cap nemulțumirea unei mămici pe care am văzut-o în iarnă. Mie nu prea îmi e frică de uameni, că pot să mă umflu și mă fac cumva uriașă din mică ce sunt, dar sfinte sisoe, de tanti asta îmi e tare frică. E înaltă și rigidă și te privește cu niște ochi de oțel în timp ce recită expresii din cărțile de comentarii la limba română de-a 6-a. Well. și ideea e că era fuarte, dar fuarte nemulțumită că plodul din dotare îl făcea pe 3 E sau invers (ceva aaaaaaaabsolut normal, o etapă firească în viața oricărui copil care învață să scrie). Cum draci e posibil, după o săptămână încă să scrie cu aceeași greșeală?

Well, e.

Când înveți ceva nou, privit din exterior, ești lent și prostuț și încet și scoți sunete ciudate sau faci mișcări ilare. Suntem, cu toții, puțin ridicoli când învățăm ceva nou (poate de asta îmi place atât, mă amuză să mă văd așa, și mi-e frică rău să nu ajung vreodată un adult care se ia în serios). Greșești și greșești și orice lucru ce presupune necunoscut îți face creierul să se chircească în agonie. E greu, oribil de greu să înveți lucruri noi. Greșești de mii de ori și e frustrant și uneori nu avansezi și te chinui și cazi și te lovești. Dar în același timp, e și îngrozitor de frumos, I kid u not. Când îți iese ceva, când în sfârșit poți să tai carnea cu cuțitul (sau să faci S-urile pe pârtie :P), te inundă o fericire imensă, imensă, stai pe spate, cu capul pe zăpadă în timp ce te ninge din cerul alb decorat în marginea de jos cu vârfuri de brazi și ești, cu siguranță, infinit.

Uităm asta, noi adulții, încercam să zic, pentru că pur și simplu nu ni se mai întâmplă, nu ne mai dăm ocazia să ni se întâmple. Și atunci devine frustrant când Gigel nu ia locul 1 cu coroniță la concursul cangur (sau panda sau cum draci ziceați că-i zice) și suntem nemulțumiți de ei și ne îngrijorăm și turbăm și mai abitir cerem și așteptăm de la el.

So, voiam să vă propun, cu articolul ăsta (cam lung), să ne dăm ocazia, măcar din când în când, să fim copiii din nou, măcar pentru puțin timp. Să învățăm ceva nou. Să fim ridicoli sau caraghioși. Să râdem de noi înșine. Să simțim agonia de a nu-ți ieși ceva a suta oară când repeți sau fericirea de a reuși atunci când ai încetat să mai speri. Și poate, data viitoare, să fim cu toții mai îngăduitori cu 3urile încăpățânate și răsturnate, fie ele ale noastre sau ale copiilor noştri :).

IMG_5131

Anunțuri

3 răspunsuri »

  1. Si fiica-mea il scrie, uneori, invers pe 3. Si pe 5. Si pe 6. Damn it, e pe dos de vreo 2 luni complet. SI CE?La ea oricum nu-i scriere ceea ce face, ci pictura, la cum piguleste hartia cu creionul in mana. Of course, prima reactie „avizata” pe care am avut-o de la o mama implicata care urmeaza sa-si dea copilul la Oxford, sau ceva,a fost ca asta e semn CLAR de dislexie.And then I stopped giving a f*&K. Vine primavara, urmeaza vara, mare, soare, fun, cui sa-i mai pese de 3 vs E .
    In rest, recunosc, ca m-as uita la tine oblu daca mi-ai spune ca te-ai apucat de lectii de canto, de ex. Nu pt ca e canto, nu pt ca nu as intelege utilitatea, nu pt ca n-as stii de unde naiba gasesti timpul necesar, ci pt ca n-as pricepe neam cum reusesti sa-ti dozezi energia sa mai ai chef si de asa ceva dupa casa-trafic-gradi-birou-job-trafic-gradi-parc-shopping-casa-samd. Is there a ketchup secret you want to share?Di undi chefu’?

    Apreciază

    • Pai e simplu, fac ce imi place. Daca mi-ar placea sa cant (fereasca Dumnezo toti vecinii, ca neam voce), as gasi timp sa cant. Gasesti intotdeauna timp pentru lucrurile care iti plac. Atat ca, am mai scris, nu ne dam ocazia sa aflam ce lucruri ne plac cu adevarat, nu stim, pur si simplu cum mai e sa iti placa sa faci ceva. Ne rotim in chestii care trebuie facute si apoi murim. End of story 😛

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s