Furt ca-n codru

Standard

Mă gândisem să scriu ceva drăguț drăguț în care să explic cum am ajuns eu să fur playlist-ul ăsa ca-n codru.

Atâta că unu, am uitat complet, dar complet chestia drăguță pe care voiam să o scriu. Da era ceva cum că vă întrebam cum suportați voi să mergeți în mașinile altor oameni.

Hm, oare asta era?

Cum suportați voi să mergeți în mașinile altor oameni?

La mine e un coșmar.

Întâi că dacă nu simt că ăla de la covrig știe ce face și pot să am încredere în el nu pot să mă relaxez. Nu apăs frâne imaginare, doar stau crispată.

Apoi muzica.

Mi s-a explicat că pentru alții muzica e așa, o chestie adiacentă. Gen dacă sunt în mașina cuiva și cântă radio sau un CD apoi e un radio sau CD, ceva ceva, meh, ca și cum ai mânca nuș, pește cu mămăligă. Nici că îl urăști nici că îl iubești.

La voi cum e? Da serios, chiar sunt curioasă.

La mine e așa: tolerez o melodie, două, trei. Să zicem că e ceva benign, nu manele sau alt cancer.  Rezist. Dar nu știu, maxim o jumătate de oră. După care începe să mă mănânce pielea. La propriu. Și fie îmi pun căștile cu muzica mea fie scot un CD din geantă şi bat galeş din gene (still works, da nu şi dacă au mai ascultat muzica mea :D).

Sau când aud un cântec. Înțeleg că pentru oamenii sănătoși la cap vasta majoritate a cântecelor sunt: meh, pot să ascult dar nu mă omor după. Rar wtf is this, rar holly shit I am in love.

La voi cum e? Da serios din nou, chiar sunt curioasă x 2.

La mine e 99.99% din cântece fuck no și 0,001 din cântece tolerabil și 0,0000000001% ok, whaaaaat is this, o să ascult chestia asta pe repeat până o să mor.

Same cu humans. Când ascult playlisturile altor persoane în general vreau să îmi tai venele pe lung şi afişez zâmbete false: „E drăguuuţ”. Mint, just so you know.

Anyway, de asta probabil îmi place să conduc. Instinct de autoconservare. Am nevoie să fiu confortabilă la volan ca să nu trebuiască să trec prin chinurile de mai sus.

So. După ce am uitat că voiam să vă întreb voi cum sunteți în maşinile altor oameni am vrut să scriu că playlist-ul ăsta e furat ca-n codru de la M&Ms. U can see her DNA in it. Seamănă cumva cu al meu, doar că, desigur, e unic. Cert e că pe planeta Pământ există cel puțin un om cu care aș putea merge la drum lung fără să am în geantă căști sau CD-uri.

And that, to me, is incredible rare. 🙂

Playlist de februarie, furat ca-n codru, după cum vă spuneam. Nu trebuie să vă pară cumva rău dacă vi se pare oribil ăsta sau muzica mea în general, e ok, I/we feel the same. 😛

Anunțuri

4 răspunsuri »

  1. Ohhhh, ai atins un punct sensibil :))) Pe vremea cand eram la Viena si locuiam cu sor-mea si iubitul ei (actualul sot) duceam lupte grele. In masina, la fel. Ei ascultau Kronehit – un fel de MTV de subsol, eu mutam pe FM4, ei mutau la loc, eu rezistam cinci minute si-mi ceream apoi drepturile. Cel mai horror a fost un drum pana-n Romania unde am ascultat Boney M tot drumul. :))))))))))))))) Iar acasa, fiecare-n durerea lui. Eu de obicei cu casti in urechi – ei la tv. Si oricat sunt eu de nice, in situatii din astea ma transform in a real bitch. Asta-i citat de la al meu sot :))))

    Apreciat de 1 persoană

    • :)))))))) Hai ma. Boney M? :)))))))))))) Rad singura aici. Me hugs u retroactiv pentru suferinţa îndurată. Message to creţ husband: să zică mersi că doar în condiţii speciale te transformi în, most women o fac permanent :))

      Apreciază

  2. Din pacate (pentru noi parintii), la noi nu conteaza ca mami sau tati conduc „bolidul”, copiii is sefii „la butoane”. Fraierii de noi le-am pus de mici „cutiute muzicale” si povesti si gata! alea domina. Momentan suntem in „era” Habarnam citita de Marian Ralea. O „era” din asta poate dura si luni intregi. Have mercy!
    Cand da Domnu’ si adorm si ei un pic (dar rar se mai intampla la drumuri lungi)-pac! dam pe FM-orice! dar orice! numa’ nu povesti sau „cutiute”. I-am zis sotului ca ma gandesc serios sa le luam mp3 playere sau ceva sa ne lase in pace :))))

    Apreciază

    • Auch. :)) Si Sara ma opreste daca imi pun carti pe audio masina, dar muzica tolereaza, isi aduce aminte melodiile de cand avea 2 ani. Ma amagesc ca ii face si ei bine, sa creasca cu muzica „buna”. :)). Plus ca ea nu asculta cutiute si povesti (doar citite de mine). Well, we win some we loose some. Va doresc enduranta maxima :))

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s