Arhive zilnice: 13 ianuarie 2017

I hate jazz. Și salata de vinete

Standard

Fiecare avem o listă simplă de lucruri care ne plac și lucruri care nu ne plac.

A mea e:

Îmi place să mă prostesc cu Sara, să o aud râzând, să îi miros părul când adoarme, să scot vase calde din mașina de spălat, primul deget din an în mare, să citesc o carte în care mă pierd și mai pot continua cu 7 mii de chestii, am mai povestit.

Nu îmi place să plângă Sara, să îmi fie frig, să mi se spună ce să fac sau și mai rău, ce să nu fac, când se scobește lumea în nas la semafor, oamenii serioși și încă alte 7 mii de chestii, după cum se poate de asemenea vedea citind pe aici.

Însă, azi, vreau să vă propun să ne oprim cu atenție asupra salatei de vinete.

Da, salata de vinete.

Vedeți voi, eu am mâncat prima oară salată de vinete la 21 de ani, 4 luni, 2 săptămâni și 5 zile. Până la 21 de ani, 4 luni, 2 săptămâni și 5 zile am fost convinsă, dar convinsă, că nu suport salata de vinete. Nu știu precis de ce, o amintire veche și vagă cum că am gustat odată și nu mi-a plăcut. Plus că arată nasol. Obiectiv vorbind, salata de vinete e urâțică.

Nuș cum de am mâncat la 21 de ani, știu precis cine m-a convins, dar nu mai știu cum. Cert e că de atunci sunt complet îndrăgostită de salata de vinete. Perfect incapabilă să o gătesc, desigur, ceea ce face rarele ocazii când o găsesc să fie cu atât mai fericite.

Iaurt cu dulceață? 34 de ani, 11 luni și 8 zile.

Zăpada? 35 de ani și 8 zile.

Musicalurile? 35 de ani și am uitat câte zile.

Și de fapt aici voiam să ajung. Am fost la La La Land, care da, e un musical.

Acuma, e adevărat că Ryan Gosling ar putea să joace și în .. donno Hasta la Vista baby varianta n și tot mi s-a părea cel mai bun film din lume, mbut I liked it.

E așa o brânzoșenie de film, dar o face cumva cu curaj și nepăsare. Mi-a plăcut Gosling. Mi-a plăcut și Emma Stone, dar mai puțin. Mi-a plăcut Gosling. Am mai zis asta? 😛 Mi s-a părut că filmul ăsta a fost el și muzica și scenariul.

Pariez pe el anul ăsta la Oscaruri, la cel mai bun film. Mi s-a părut un semn bun că pe la jumate un cuplu a ieșit din sală. Așa am pățit și la Birdman.

Să fiu sinceră, cred că sunt șanse mari să nu vă placă. E un musical și bonus e și ciudat. Noi am râs de am alunecat de pe scaun și eu una am și șters niște lacrimi în întuneric, am uitat să fac sondaj să văd dacă singura au ba.

Dar am zis să vă zic de el, dacă îl încercați, cine știe, poate se va dovedi a fi salata voastră de vinete 🙂

PS. Nu mai ştiu dacă v-am zis că Gosling cântă şi dansează în el. 😀

PPS. Of course I still like jazz.

 

 

Reclame