Copilul problemă

Standard

Bear with me. Nuș dacă personalitatea Sarei reiese din ce scriu eu pe aici. Probabil că nu. Sigur, știți că e timidă și curioasă și că îi place să gătească.

Nuș dacă am zis vreodată însă cât e de plângăcioasă, de sensibilă, că urăște zgomotele puternice, o deranjează mirosurile abia simțite de alții, nu îi place aglomerația aso. Mba, am mai scris, e a highly sensitive person.

Asta se traduce și în a) își face prieteni greu și b) tinde să respecte figurile autoritare și opiniile lor.

Punctul a) nu mă deranjează, nu cred că e o problemă, dimpotrivă, cu cât mai rari și mai greu de găsit potriviri cu atât mai lungi prieteniile și cu atât mai solide. No worries.

Mdaaar nu eram egal de fericită că e atât de obedientă. Nu neapărat că era genul pleaser, cause she was not, doar cumva i se părea mai puțină bătaie de cap să comply vs. defy.

Și deși recunosc că e o tactică bună, mmmmm da, o visam năzdărvană.

Cam așa a fost Sara primii 4 ani din viață.

Eeeeei, al 5-lea? Things changed 🙂

Din mai multe motive:

  1. A crescut și a ajuns in the top of the food chain @ grădi. Nuș dacă vă mai amintiți cum vă simțeați în clasa a 9-a vs. a 12-a sau în primul an de facultate vs. ultimul. Huge change.
  2. Are o „cea mai bună prietenă”. Întotdeauna s-au plăcut, dar au tatonat cred treaba asta câțiva ani (I love she is this way)
  3. S-a schimbat educatoare (Erika a născut și acum e Miki la aparate)

Ea și cea mai bună prietenă a ei terorizează toate educatoarele la grădi, fac basically numai prostii și sunt date afară la mai toate activitățile (which is, to be noted, pretty fair, adică nu e la modul marș afară cu mâinile la spate, ia du-te mata și joacă-te cu ce dorește căprioara și când ai chef să faci ce facem noi te așteptăm înapoi).

Ceea ce mie mi se pare absolut mi-nu-nat. 😀 Tocmai pentru că era un copil ascultător și îmi place să o văd rebelă, dar partea cea mai faină e că nu terorizeză copiii mai mici (ceea ce se mai întâmpla în trecut cu unii copii mai mari care au promovat la școală), ci autoritatea. Educatoarele. Now. Mi-e milă de ele, recunosc, dar zău că nu pot să mă prefac supărată sau să mint măcar că voi avea o discuție cu Sara despre asta.

De fapt, avem discuții despre asta, după fiecare episod de gen, Sara vine acasă și îmi povestește în detaliu, cu scenete și mișcări și tonuri și râsete gâjâite care îi pun în grav pericol abilitatea de a respira corespunzător ce prostii a mai făcut azi. Iar eu? Well, to be honest, și eu fac la fel, mi se pare teribil de amuzant și râd de mă tăvălesc pe jos.

Copilăria e pentru asta. Și mă bucur tare că o tăriește așa.

Încă ceva și mă opresc. Dar e pentru acuratețe istorică și, de altfel, foarte Montessori. Am avut întrevederea periodică cu noua educatoare a Sarei, Miki. Și ea mi-a zis de cele de mai sus, și eu. Însă ce e neașteptat oarecum (sau mă rog, nu știu dacă neapărat neașteptat, sperat și foarte fain) e că reacția ei a fost extrem de similară cu a mea (de fapt, cam suntem pe aceași lungime de undă la majoritatea lucrurilor): se bucura că vedea o schimbare așa la Sara, pentru că o înțelegea și o vedea că e mult mai veselă. Mai mult, încercase împreună cu Adelina (psihologul grădiniței, care de asemenea o cunoaște bine pe maimuță) să le explice și asistentelor care erau săracele cu părul pe moațe de ce e ok așa. Don’t get me wrong, nu râde și ea în hohote când fac Jihadul ăstea mici, dar vorește cu ele și le invită să facă alte activiăți dacă nu vor să participe la activitatea de grup. Mie îmi vine să mai scriu asta cam de 5000 de ori. Mi se pare așa, ușor incredibil, că s-a întâmplat cum scriu. Serios. 🙂

Și mă mai mir că Sara e așa fericită acolo. This is it. True Montessori, atenție pentru copil, empatie, call it as you may, they’re doing a good job.

Iar eu? Eu sunt încântată că am un drăcușor în devenire ;)).

FullSizeRender(6)

Anunțuri

2 răspunsuri »

  1. Eu din sarcina am spus ca Binladen s-a reincarnat in plodu’ meu.A mea a fost inger in primul an…la gradinita a fost mereu aia pusa pe sotii si aia care se trezea mereu sa comenteze la lectii.De la lectia despre cumpatare, cand a combatut expresia ” banii nu cresc in copac” cu faptul ca hartia e produsa din lemn si lemnul, well, vine de la copaci, la excluderea ei de la ora pt ca se trezea vorbind sau razand c-o pofta molipsitoare, le-a cam facut pe toate. Ei sunt trimisi la grupa mica (rusine mare) cand fac taraboi.De acolo doar a mea trebuie adusa de manuta, restul se intorc spasiti si isi cer scuze…nu si-a mea.Mnu! Dupa ea merge ed, si ea afirma de fiecare data ca la grupa mica e mai fain: nu fac lectii, au desene si li se citesc povesti.Trai nineaca! I-a spus ingrijitoarei care are o atitudine cam naspa pt un angajat al unei gradinite, ca e o vrajitoare din povesti, pensionata, sa faca bine sa faca zvarrr pe matura ei si sa-i lase in pace pe copii. I was so f…ing proud I kissed her si m-am zbarlit la Vraji.I-a spus educatoarei ca ea nu vrea sa creasca mare pt ca inca nu s-a saturat de joaca. Ii ascunde zilnic ochelarii bunicii si-apoi ii spune sfatoasa ca ” uite, te descurci si fara ei.Bravo.Tine-o tot asa!”, aso, aso.
    Sedintele astea 1 on 1 cu ed suna bine. La noi sunt la comun, si-s privita ciudat cand ma umfla rasul la aflarea ultimelor sotii.Ceilalti parinti iau sotiile preeeeeea in serios, jur.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s