Cum să prinzi timpul

Standard

Serios că mă preocupă subiectul: care e modul cel mai folositor în care îmi pot petrece timpul?

Lucrând? Citind? Scriind? În vacanțe? Pentru a ajunge la țelul x?

Am petrecut ceva timp gândindu-mă la bec pe tema asta, nu de alta, dar am o frică de care v-am mai spus că o să mor într-o zi și o să zic: fuckidy fuckidy fuck, nu asta aș fi vrut să fac.

Există o grămadă de ipoteze și rețete despre ce și cum ar trebui să faci ca la sfârșitul zilei să pui capul pe pernă și să zici: moa, da ce bine am trăit, și să te mângâi rotativ pe burtă.

Atâta că, după ce am cugetat la becul ecologic cu consum redus, am citit vreo nu mai zic câte cărți, am ascultat niște duzi mai deștepți opinând despre problemă, am ajuns la concluzia că bullshit.

O să explic de ce.

Sâmbătă dimineața.

Ne trezim, Sara mănâncă un croissant, eu îmi beau cafeaua. Sara se uită la desene. O întreb: mama, nu crezi că te uiți prea mult la desene? Zice ca da, se uită cam mult la desene. Nu vrei să facem ca la dulciuri, să alegem o zi de desene? Ba da, agrează serioasă, that is the thing to do. Vrei să facem așa? Vreau, zice, dar mai mult vreau să mă uit când vreau. Aha, zic, și mă duc să gătesc că la prânz vin Andrei cu Snow White pe la noi. So eu gătesc și Sara face pomul de Crăciun. La prânz mâncăm cu toții și ne uităm (adulții) la vreo două jumătăți de filme și un sfert de meci, bem prea puțin vin, apoi ei pleacă și eu mă trezesc cu viermele lipită de mine în sufragerie, după somn. Ce ai chef să faci? o întreb. Desface ariciul cu dulciuri de la ei și îmi zice: ghicește, arătându-mi două degete mici. Să te uiți la desene și să mănânci dulciuri? DA! și se repede în mâna mea de zici că-i toată de aur. Mok zic, și viermele petrece ziua holbându-se la ponei și alte dihănii în timp ce eu navighez între seriale și filme și plănuiesc în detaliu vacanțe imaginare din Februarie 2018 (acolo am ajuns :D, până atunci îs booked). Fix zero lucruri utile am făcut. Seara am căzut prăbușite amândouă pe la 10 și am dormit vreo 12 ore.

Utilitate zi: spre zero.

Duminică dimineața.

Ne trezim leneșe, ne bem cafeaua și Sara mănâncă pâine cu magiun. Apoi ne ducem la un târg de Crăciun unde pierdem vreo două ore, ne îngheață rău nasul (nu și fundul, că ne-am îmbrăcat gros). Prăduim două bucăți de turtă dulce, un glob de la fata care mi-a dat anul trecut o decorațiune pe care era desenată Sara (she was) și o pereche de cercei cu pinguini (supărați, cu căciulă verde) pe care o să îi port toată luna decembrie. Și poze. Multe poze frumoase cu luminițe din care o să aleg una pentru luna decembrie din calendarul pe 2017. Apoi am ajuns acasă, am pregătit împreună prânzul, mok, mai mult Sara, am mâncat și am dormit ca purceii încă vreo două ore. Când ne-am trezit, ea a trecut la masă și a desenat vreo 5 desene care mai de care mai năucitor și care au ajuns toate pe frigider. Apoi a citit un atlas. Eu am ascultat un nene cugetând la nemurirea sufletului și am citit jumate de carte. Am mai făcut un morcov de hârtie. Adică Sara l-a făcut, eu l-am găsit pe youtube :D. S-a jucat cu ferma de animale și a jucat trei mii de piese de teatru imaginare cu caii ăia și eu am citit cealaltă jumate de carte. Apoi ne-am jucat Soluna și am făcut un joc cu steaguri și țări (Sara, not me, sunt varză la steaguri și țări). Apoi am citit împreună povestea de noapte bună, Sara a mai citit singură apoi încă una și eu m-am întors la căști și la ascultat.

Utilitate zi: plus infinit (am standarde foarte joase cand vine vorba de utilitate, ce :D).

În care am fost mai fericită?

Egal.

Am fost fericită și în ziua în care n-am făcut nimic și numai ne-am uitat la TV și am stat cu prietenii și în ziua în care am citit și am desenat.

Nu cred că există rețeta timpului petrecut perfect. La fel cum  nu cred că lăsați liberi am petrece numai zile de tipul 1.

Ca să fii fericit e suficient să faci ce vrei (și aici îmi vine să deschid o paranteză uriașă în apărarea a acestui ce vrei să faci, că nu e niciun moft nici un lucru rău, e ce suntem noi cu adevărat) să faci. Uneori vrei să nu faci nimic, uneori vrei să faci totul.

Dacă m-aș fi trezit dimineața cu ideea fixă că azi Sara trebuie să deseneze 5 desene năucitoare și să citească cursiv minim o carte iar  eu trebuie să mă delectez cu un nene Dostoievski, am fi făcut fix nimic, nu văd cine dracu ar citi obligat autori ruși morți de zeci de ani sau ar desena obligat dragoni și 50 de tipuri de dinozauri și nave spațiale și chiar de le-am fi făcut obligate, am fi obținut 1% din plăcere și cunoștințe și experiențe.

So probabil că o să persistăm în haosul ăsta care aduce și zile leneșe și zile agitate și zile cu cărți și zile cu biciclete, și zile cu soare dar și cu ploi, până/dacă om descoperi vreodată că e greșit să trăiești așa. Nădăjduiesc că o să facem și niște lucruri bune (mai ales Sara, eu sunt bătrână, doar o să citesc despre ele). 😛

img_0240

 

 

Anunțuri

4 răspunsuri »

  1. Mi-ai amintit de cerceii de Craciun: unul bradut si unul om de zapada. Acum ca a si nins, trebuie scosi la purtat 🙂

    Ai putea sa-mi spui te rog cum se numeste jocul cu steaguri si tari? Multumesc mult.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s