What kinda kid do you want to rase?

Standard

Am încercat să structurez cumva haosul din capul meu legat de educația Sarei, pentru că am promis că scriu și pentru că eu cred că există o luminiță la capătul tunelului. Dar gândindu-mă la asta mă pierd în o grămadă de ramuri și rămurele ale unei idei, și nu sunt chestii despre care pot să spun fuck this, nu o să scriu despre asta, nu e important. Toate sunt importante.

Întâi, vreau să mai spun o dată că nu e un sfat. Blogul nu are scopul ăsta. Scriu doar modul în care funcționează mintea mea, în ideea că poate altcineva se regăsește și capătă poate un pic de curaj să facă lucrurile ușor altfel. O confirmare :).

Nu știu cum au ales alți părinți să deal with parenting. Eu una am fost complet nepregătită. Nu în sensul că nu știam că o să vină Sara, nu, am ales să vină Sara, am știut când o să vină etc. Doar că la momentul când plănuiam să o am sau când eram gravidă cu ea nu mă măcinau întrebări de genul: băi, dar cum dracu o să cresc EU un copil? Mă gândeam că donno, o să crească ca toți ceilalți.

Well, apoi, cu ea în brațe, nu mi s-a mai părut așa. I panicked. Wtf wtf wtf. Am un copil. EU. I am a total mess, nu sunt deloc un adult responsabil, nu am nici cea mai vagă idee ce vreau să fac în 5 ani și clar nu știu să cresc un copil. Dacă o stric?

So m-am întors la ce m-a salvat din toate crizele mele existențiale :). La cărți. Primii doi ani din viața Sarei am fost focusată 100% pe ea. Fac obsesii pentru câte o chestie și bineînțeles că Sara a fost cea mai mare dintre ele. Nu vedeam nimic altceva. Chiar și al treilea, mmm, poate chiar și al patrulea au fost tot în direcția aia, deși m-am relaxat cumva gradual, pe măsură ce îmi lămuream singură lucrurile în cap. So am citit. Ca un șobolan, nu șoarece de bibliotecă, am devorat tone de litere. It did help. It always does. Nu pentru că aș crede că o influențez atât de mult, Sara o să fie tot Sara, dar ca părinte suntem în poziția de a lua o grămadă de decizii în ceea ce îi privește, de a face lucrurile într-un fel sau altul, chestii care nu îi schimbă neapărat fundamental dar care le afectează viața. Le configurăm timpul pe care îl petrec cu noi într-un anumit fel.

Mbun. Și revenind la crenguțele și ramurile de care vorbeam și pe care o să încerc (de nu mi s-o face lene între timp) să mi le scot din cap, mi-am dat seama că prima întrebare la care a trebuit să îmi răspund e: ce fel de copil vreau să cresc? ce fel de adult vreau să devină Sara? Asta e tulpina copacului, fără ea, celelalte ramuri n-ar exista, s-ar prăbuși.

E greu când sunt la stadiul de viermi sau maimuțe să îi vezi ca pe adulți, dar la fel cum îmi e ușor să dive back to when I was three, la fel îmi e, nuș exact de ce, să dive ahead, să ajung cu Sara la 20 de ani. Creierul meu funcționează în imagini. Și am imaginea asta, am mai scris, cu mine și Sara în o după amiază de vară, undeva la poalele unui deal sau unui munte, sprijinindu-ne coatele de un gard și vorbind. 🙂

Cred că ăsta e secretul tuturor deciziilor ulterioare. Cum vrem să fie adultul ăla cu care vom sta la povești peste 15 ani și care va fi, de departe, adultul sau unul din adulții noștri preferați.

Depinde de voi și de ei.

Adică, o dată voi. Ce vreți voi pentru copiii voștri? Poate fi diferit. Puteți să le doriți o viață clasică, rețeta standard a fericirii: un job bine plătit, o familie, copii. Să îi vedeți așa. Și atunci ăstea sunt valorile pe care doriți să le pregătiți, să le dați loc să crească. Sau poate le doriți să fie liberi, să se suie în trenuri ale vieții, să prindă ocazii, să aibă aventuri, fără neapărat ca asta să excludă o familie. Fac o mică paranteză să scriu că una din cele mai fericite familii pe care le-am văzut, cu cei mai mișto copii pe care i-am zărit, trăiau în o rulotă la un mal de mare, părinții făceau sporturi pe mare și copiii se jucau printre plăci și nisip și vânt și erau toți blonzi și bubuiau de sănătate și de zâmbete și de lipsă de griji. Sau poate le doriți o viață care are munca centrală, să găsească o chestie care să îi facă fericiți în timp ce o fac, nuș, să găsească următoarea planetă pe care vom locui, să identifice secretul evoluției, sau să găsească cheia vieții veșnice.

Apoi, una e ce vrem noi, și alta e ce vor ei. Degeaba mi-aș dori eu pentru Sara să se facă pilot de avion dacă ei îi place cel mai mult să stea acasă și să se joace cu păpuși. Partea asta a doua e extrem de importantă, pentru că văd des în jurul meu părinți care, conștient sau nu, se gândesc doar la ce vor ei pentru copiii lor, nu și la ce își doresc ei, nu și la ce pot ei. Pentru mine asta e rețeta sigură a dezastrului. Deci, cum am mai zis de catralioane de ori, important e să fim atenți la ei, la ce le place, la ce își doresc, la cum sunt ei (ei sunt în un anume fel, nu sunt replici ale noastre).

Și cumva, după tot exercițiul ăsta, ar trebui să fie o idee acolo. Un om. Și să știți direcția în care mergeți.

Pentru mine una, și cred că si pentru Sara, nu e important să urmeze rețeta standard, nu cred că garantează fericire, so nu fac obsesii să o pregătesc pentru un job stabil și bine plătit, nu văd o casă pe pământ ca precondiție pentru o viață fericită și sincer, nici măcar un partener (de orice gen) cu copii.  Deși sigur că sper că Sara să aibă norocul să își împartă viața cu un om pe care îl iubește și care o înțelege și despre care ea simte la fel. Și mi-ar plăcea tare și ca Sara să aleagă să aibă copii. Cred că ar fi mai fericită.

Îmi doresc să fie un om curios. La 5, 15, 35 sau 75. Să aibă curiozitate în ea. 🙂 Te face jucăuș și aventurier și iscoditor și poți să intri în o grămadă de probleme și ți se pot întâmpla o grămadă de chestii care să te zguduie de numa. Și curiozitatea asta are o grămadă de implicații, nu poți să fii curios pasiv, să accepți ideile altora și să dormi pe ele, trebuie să cauți, să nu fii de acord, să contrazici, să te lupți, să clădești, să gândești, nu poți să fii laș, îți trebui o tonă de cohones șamd. Apoi, mi-o mai doresc empatică. Am fost foarte atentă la asta în anii de au trecut, să o observ, să văd dacă o are, pentru că nu știu dacă e ceva ce se învață sau pur și simplu o ai sau nu o ai. Am pus-o în situații diferite, am urmărit-o cum reacționează. Mi-e frică de oamenii ăia care se gândesc doar la ei și care își dau voie să calce în picioare sentimentele altor oameni, de la donno, partenerul de viață la vânzătoarea de la mega doar pentru că pur și simplu nu au capacitatea să înțeleagă ce simte persoana aia. Brrrr.

Și apoi ce o fi în jurul pieselor ăsta două, îs împăcată cu. Am făcut o mie de scenarii în cap, am trăit deja o mie de variante de vieți ale Sarei. Și aia în care e săracă lipită, și aia în care îmi ajunge gravidă acasă la 16 ani, și aia în care devine un workaholic, mamă și soție punct, și aia în care e putred de bogată (very slim chances, nu cred că are osul ăsta, doar să îi vină întâmplător) și și și. O văd fericită în toate dintre ele cu ăsta două în buzunar.

Încerc să cresc un adult curios și empatic. Asta ar fi tulpina. Cu ideile astea două în cap cântăresc deciziile și îmi măsor comportamentul. Și sunt atentă dacă asta i se potrivește ei. Poate e curajoasă și războinică, saaaau blândă și calmă, saaaaau veselă și dreaptă. I need to accept that.

Nu o pot transforma, o pot doar ghida :). Ceea ce de altfel e valabil la oricine, și eu, degeaba aș vrea să fiu roz cu picățele mov dacă sunt neagră ca noaptea. Ca-n filmul ăla ciudat de mi-a plăcut doar mie: You can force your story’s shape, but the color within will always bloom upstream. I still think it’s true. At least to me.

And then? După ce am stabilit ce fel de adult vrem si poate să devină ce facem? Well, then începe bahaosul :))). Ramurile și rămurele pe care cred că trebuie să ne cățărăm ca să ajungem acolo.

img_2966

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s