Before we go to sleep

Standard

Am pierdut deja șirul zilelor în care Sara adoarme la fel.

Citim povești, apoi stau cu ea să discutăm despre nimic, apoi eu plec să mai citesc la mine-n pat până adorm și Sara mai citește la ea în pat până adoarme (minus sâmbăta, când dormim împreună). Nu toate rutinele sunt rele.

Îmi plac tare mult discuțiile noastre despre nimic, mi se par momentele în care sunt cel mai aproape de ea.

De ceva vreme, am început să ne punem întrebări. Alternativ, una eu, una Sara. Și să răspundem amândouă.

Oamenii pe care îi iubesc mi se par infiniți. Nu m-aș sătura niciodată să aflu lucruri despre Sara și nu cred că aș putea vreodată să le știu pe toate.

Însă mi s-a părut hmmm, nu știu dacă surprinzător, că pe undeva era normal, dar da, m-a prins o leacă nepregătită faptul că ea pune întrebări mult mai faine decât mine și dă răspunsuri neașteptate.

– Care e cifra ta preferată?

– N-am o cifră preferată, am un  număr preferat. 23.

– De ce 23?

– Păi la început mi se părea norocoasă că era un jucător de baschet foarte bun care avea numărul ăsta pe tricou, apoi am aflat că sunt 23 de perechi de cromozomi și mi-a plăcut genetica și 23 mi se pare așa, numărul oamenilor.

– Al meu e 20. Și cifra mea preferată e 8.

– Și eu tot opt aș alege. De ce 20?

– Pentru că are doi și zece în ea.

– Care e culoarea ta preferată?

– Negru, galben și verde. A ta mami?

Da, nu e musai să avem o singură culoare preferată.

– Galben. Acum e rândul tău.

– Care e apa ta preferată?

– Apa mea preferată?

– Da, râu, mare, lac, baltă.

– Aaaa, ok. Marea.

– A mea râul. Îmi place să merg cu picioarele goale pe pietre.

– Care e copacul tău preferat?

– Mărul. Pentru că pot să mă cațăr în el și să-mi iau mere și să le mănânc. Al tău?

– Nu m-am gândit. Stai. Un copac mare cu frunze mari care să îmi țină umbră vara și care să mă facă să mă simt mică. Poate stejarul? Stejarul cred, da.

– Care e locul tău preferat din lume?

– Hmmm, asta e greu. Lasă-mă să mă gândesc.

Nu pot să răspund repede la întrebările grele.

– Cred că holul de sus din casa de la țară, acolo unde e un fotoliu pe care stau să citesc uneori și mă uit la munți. Și vara hamacul din curte.

– Al meu e o cameră cu apă în ea.

– O piscină?

– Da, o cameră cu apă în ea.

Încă una și ne culcăm, e târziu.

– Care e sunetul tău preferat?

– Phuaaa, sunetul meu preferat? Nu știu, poate marea. Da, cred că marea.

– Al meu sarea.

– Sarea?

– Da, când pui sare pe mâncare și agiți solnița se aude un sunet mic, ăla e sunetul meu preferat.

Zâmbesc cât casa și o atac cu o răpăială de pupici. Hai să ne culcăm zic, stinge lumina.

Și în timp ce stau acolo pe întuneric, ascultând liniștea și respirația Sarei care devine regulată și diafană, îmi dau seama că am greșit.

Sunetul meu preferat nu e marea.

It’s breathing. Air. In and out. Life. My favorite sound in the world 🙂

Playlist de decembrie

 

 

Anunțuri

4 răspunsuri »

  1. A mea imi vorbeste seara la culcare despre concedii, weekend-uri petrecute impreuna, calatorii, samd. Are o pasiune pt Turnul Eiffel, ii plac hotelurile cu flori, vrea sa locuiasca langa o plaja( in locul vecinilor ar prefera marea :)) ) si sa aiba nisip in curte in loc de iarba. My kind of girl.
    Eu imi fac o mie de procese de constiinta cand aud seara de seara ca isi doreste doar sa petreaca timp cu noi, sa fie weekend, sa plecam in concediu. 😦 Damn jobs!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s