Arhive zilnice: 30 noiembrie 2016

12 years a slave. At least.

Standard

Sara va merge la școală în toamna anului viitor. Și asta mă face să îmi rotească prin cap, vreau nu vreau, subiectul ăsta. Amestecat, desigur, cu impresiile personale, pe care le-am mai scris de-a lungul vremii.

In a nutshell, cred că suntem născuți curioși și că școala, așa cum e ea organizată acum, are onoarea de a distruge lucrul ăsta, mai mult sau mai puțin.

Mă încurcă anii ăștia.

Începem școala la 6 ani sau șapte și o terminăm la 18 sau 23 au puțin mai mult în unele cazuri.

Pe scurt, cam 12 ani de sclavie obligatorii.

De ce să nu începem la 10 și să terminăm la 25? De ce nu 5 cu 17? De ce nu 14 cu 21?

Există etape de dezvoltare ale creierului și zău că nu par a urmări asta. Începem să învățăm cu 1+ si până pe la 22 (șincă vreo 5) creierul nostru tot se dezvoltă, apoi mă rog, devine o altă discuție (nu neapărat că scădem, doar că ne dezvoltăm altfel). Then what is? Există un motiv real, solid, pentru care ar trebui să ne petrecem minim 12 ani învățând?

Eu cred că nu.

Și apoi, se gândește cineva la absurdul situației? Avem nevoie de 12 ani de fizică, chimie, limite, autori români și universali (unii care nu înseamnă nimic pentru noi), geologie, economie, psihologie și ce naiba mai învățam ca să obținem o diplomă de bacalaureat care ne permite să fim vânzători la Mega Image.

Sau even more, add to that încă 5 ani de toceală despre sisteme de drept, contabilitate, studii despre sisteme politice, încă o hoardă de cărți plictisitoare ca să devenim funcționari, profesori sau corporatiști bancari.

Sigur, sunt și meserii care chiar au nevoie de cunoștiințe aprofundate într-un anumit domeniu: medicii, cercetătorii, muzicienii și probabil încă câteva. Dar oamenii ăștia pierd 12 ani de generalități nefolositoare până să apuce să se concentreze pe singurul lucru care e important, domeniul lor. Nu am avea oare medici mai pregătiți dacă i-am lăsa să învețe doar medicină de la 14 ani și am avea medicii complet pregătiți la 21?

Suntem lăsați să plecăm acasă cu o mașină de spălat care are capacitatea de a ne transforma toate hainele albe în bleu cu picățele roz (true story) fără o secundă de instruire. Conducem mașini și motociclete care au capacitatea să ne omoare în milisecunde nu doar pe noi dar și pe partenerii inocenți de trafic după o lună de școală, plecăm după 3 zile în spital acasă, fără măcar cu un manual de instrucțiuni cu o viață de om în mâinile noastre.

O slujbă la bancă? Noooooooo, 15 ani de studiu.

E absurd. Serios. Nimeni nu are nevoie de atâția ani de toceală. Ca să nu mai zic de meserii ca a mea, în care folosesc aproape zero din cumulul de informații din anii ăștia și care presupun a învăța totul de la zero.

Cred că e doar o altă conveniență socială. Nu pledez pentru nerespectarea ei pentru că trăim în societatea care funcționează după normele astea și nerespectarea lor cred că ar atrage mai multe riscuri decât beneficii.

Doar sper că mai multă lume o poate vedea cum e. Nu ca pe un capăt de țară. Să văd mai puțini părinți obsedați de învățătoarea plodului și cum să ajungă la ea. De școala de elită (musai) pe care o va urma. De planificarea facultății . Să ne relaxăm cu toții pentru a nu mai pune atâta presiune pe copii. Poate s-ar schimba, ușor, și societatea și cu siguranță, dar cu siguranță am avea niște copii mai fericiți și poate care și-ar păstra curiozitatea nativă pentru mai mult timp, ceea ce le-ar permite lor să descopere minunății și nouă să progresăm mult mai rapid.

Nu cred în școală. Îmi pare rău, dar chiar nu cred. Cred însă în curiozitate. Asta e reală și e un fapt și e dovedită de evoluție. Școala e o regulă artificială. Curiozitatea o nevoie reală.

Și ce facem atunci? Well, cred că avem opțiuni. There is hope. To be continued 🙂

Ce e mai important însă e să enjoy vacanța asta 🙂

img_0950

Reclame