I know shit

Standard

Îmi zice Sara că vrea să meargă la nuș ce.

The deal când lași plodul să aleagă ce drac face și nu îi impui cursuri de pianovioaromatematiciavansate e că atunci când finally grăiește că vrea să facă ceva, te execuți.

Which I did.

Am sunat profesorul de X să văz dacă mai au locuri libere și dacă o primesc pe Sara.

Nenea avea o voce blândă și calmă (și în realitate s-a dovedit a fi la fel).

So îmi spunea că:

– Avem cursuri marți, joi și sâmbătă dimineața.

– Aha, zic, păi joi ar fi bine pentru noi.

– Da, dar dacă vă doriți să învețe ar fi bine să vină de 3 ori pe săptămână.

– Ăăăă, păi știți, de fapt nu prea îmi doresc eu să învețe, ea vrea să vină și dacă o să vrea să vină de 3 săptămână venim, dar n-am cum să hotărăsc eu acum pentru ea.

– Doamnă, dar copiii nu pot să facă numai ce vor ei.

– Știți, îi zic, cred că vorbiți cu un părinte greșit, de fapt la noi e fix așa, copilul face doar ce vrea ea.

Awkward silence, so mă grăbesc să completez, ca să nu leșine interlocutorul:

– Dar să știți că vrea să facă în general lucruri bune!

Și atunci, când îi explicam omului, m-a pălit și pe mine.

I know shit.

Voiam să scriu chestia asta. Ca atare.

Ca să nu mai existe dubii.

Mi se mai întâmplă să îmi spună câte cineva, părinte sau nu, că i se pare rather cool felul în care o cresc pe Sara.

Intru automat pe modul defensive.

Pentru că a) habar nu am ce să fac când spune cineva bine de mine. Nu am reușit să înțeleg până la 35 de ani (soon) și nici nu cred că o să înțeleg vreodată.

Dar în al doilea rând, și mai important, e pentru că știu, în adâncul stomacului, că nu e ceva pentru care ar trebui să primesc complimente.

Felul în care e Sara, părțile bune I mean, are prea puțin legătură cu mine. Părțile rele mi le asum. Probabil îs moștenite.

Dar adevărul e că nu felul în care o cresc eu are legătură cu felul în care e ea.

Ea e cum e ea.

Și na, pentru mine e o minunăție, că e a mea. Mă face să sper și sunt mândră de ea. Nu știu cum altfel să o spun. I-o spun și ei, fix așa ca mai sus. Sunt fericită că am nimerit un copil ca ea.

Dar nu e meritul meu, nu cum o cresc eu e de vină.

Pentru că, de fapt e pe dos.

Ea mă crește pe mine.

Din ziua 1 de când s-a născut și până am înțeles (câteva săptămâni mai târziu, am fost o mamă oribilă primele săptămâni și o să mă simt vinovată pentru asta probabil tot restul vieții mele) că trebuie să a) tac și b) să o ascult.

Dar de atunci zău că încerc să fac asta.

Deci libertatea pe care o are Sara nu mi se datoreză. I se datoreză.

Pentru că ea a știut să gestioneze și să construiască, să îmi arate ce se întâmplă în fiecare de variante. Când îi ofer libertate și când nu o fac.

Nu cred că mai eram așa de zen dacă alegea să se scobească-n nas și să se joace jocuri la calculator 8 ore pe zi la 6 ani. Probabil că m-aș fi dat cu capul de pereți și aș fi defilat în curul gol prin casă cu o carte-n brațe doar doar le-o băga în seamă.

Nu știu cum și ce aș fi făcut, dar nu cred că aș mai fi fost atât de relaxată dacă Sara nu era Sara.

Ei îi plac cărțile. Ei. Ei îi place să citească. Ea iubește animalele. Ea așteaptă rândul la toate cozile de copii din Univers. Ea consolează copiii care plâng. Ea știe dintr-o miniexpresie trecătoare pe care o afișez o sutime de secundă dacă mi s-a întâmplat ceva. Ea știe mai multe decât mine. Ei îi plac muzeele și mă târăște și pe mine la ele. Ea învață la grădi toate minunățiile și mă lasă pe mine cu gura căscată când ajunge acasă. Ea mă strânge în brațe de zici că vrea să mă strivească să arate cumva cât mă iubește, ea îmi transformă mâna în animal de pluș când e bolnavă, pentru că e singurul lucru care o ajută. Ea mă întreabă de ce fac oamenii rău animalelor. Ea îmi atrage atenția cât de frumos e un nor sau o frunză. Și încă miliarde de steluțe mici care o fac să fie ea.

Sara e Sara.

She makes me smile.

IMG_3344

 

Anunțuri

12 răspunsuri »

  1. Subscriu la ce-a scris Delia. Si la ce-ai scris tu.
    Eu, de ex, nu mi-as fi dat ploada la cursuri de dans neam. Nu-s genul meu, eu am evitat sa le fac in copilarie, si nah, nu era ceva ce as fi ales eu pt chistoaca…dar daca ea si-a dorit sa faca asa ceva, mi-am calcat pe inima cat sa vorbesc si cu o mamica nesuferita de la gradi legat de ele. What the hey, the kid knows better.
    Nasol e cand fix educatorii cu care picimea are contact nu pricepe ideea asta, de a lasa copilul sa aleaga ce ii place sa faca.Mie imi baga una dintre educatoare sub nas, des, link-uri spre articole obscure despre cum copiii lasati sa aleaga chestii in viata ajung mici tirani and shit.despre cum nu e ok sa il pupi cat e treaz si sa-l imbratisezi des si sa ii spui zilnic ca-l iubesti, ca-l strici naibii, si nu mai e in garantie dupa 2 ani de la expulzie.Eu dau ochii peste cap, ea insista, la sedinte tine teorii lungi pe teme conexe si o face privind spre little old me, care o ard pe fb si ma hahai cu ceva amica pe seama educatoarei, en fin…ne impungem,si desi eu sunt fan impunsaturi, in cazul de fata imi displace complet pentru ca impunsaturile prostesti vin de la o persoana care are scris in fisa postului ceva despre educarea unor generatii de copii ce ii trec prin mana. Asta mi se pare trist! Ma mai razbuna fii-mea la intalnirile de grup, unde rupe gura targului cu raspunsuri si intrebari spontane, dar, of course, tampa nu pricepe si pace ca un copil care e lasat sa aleaga nu are sub nas optiuni de genul:cocaina, red light district and so on, si-o tine pe-a ei.
    Gata, vent over! I had to say it, aseara am avut sedinta.

    Apreciază

  2. and this:http://centruldeparenting.ro/tehnici-de-negociere-copil-3-ani-incapatanat-toddler/ partea cu ” hai sa prindem cartoful plutitr m-a facut sa ma intreb ce naiba dau unii parinti copiilor de mancare. :))
    Si partea cu ” hai sa cautam o comoara” a dus la discutii lungi pe tema minciunilor spuse copiilor, pe care vrem sa ii crestem ca si indivizi inteligenti, capabili sa priceapa ca prin oras gasesti maxim gropi in carosabil, si nu comori ascunse, samd
    Mai vrei? Grupa are pagina de FB si e plina de dume din astea.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s