Genie

Standard

Nu prea citesc oameni care scriu pe internet. Văr-miu, desigur, și încă un blog din România. Afară, unul singur. Wait but why.

Tim Urban e funny. Adică mă face pe bune să râd (ceea ce e rar, chiar am un simț al umorului ciudățel). Și e a total geek (live se vede și mai bine, are și mișcări de geek). So ofc I like him. Are niște postări super documentate despre chestii care locuiesc şi la mine în cap, de la Paradoxul lui Fermi, religie, trecerea timpului, numere, până la care e rețeta să îți alegi un partener de viață potrivit (had me la testul traficului), prieteni sau nume de plozi .

Mbut trecând peste, că nu voiam să scriu un post despre cum scriu alți oameni mișto :P, am dat recent din link în link la el pe blog de asta: http://waitbutwhy.com/2014/09/genie-question.html.

Pentru cei extrem de leneși (quite a few, ținând cont că la ultimul meu articol în care hyperlinkuiam o serie de articole extrem de plicticoase, dar mișto, numai câțiva dintre voi au dat click pe ele), nenea ăsta s-a plimbat prin lume și a întrebat oamenii:

– Dacă ai avea un duh în lampă ce ți-ai dori?

Și lumea a răspuns așa: bani, bani, bani. dragoste, bani, reputație, aifoane, să călătorească, pace mondială, mașini, case, să fie tineri din nou, abundență pentru everibadi.

Și ideea, drăguță as fuck de altfel, recunosc, era că indiferent de prin ce colț de planetă suntem (oricum eu sunt varză la geografie, so who cares) toți vrem aceleași lucruri.

Însă m-a pus pe mine pe gânduri.

Pare ușor la prima vedere, să îți pui o dorință, nu?

Dar hei, e una singură, dacă o irosești pe ceva greșit (de fapt am dilema asta la fiecare stea căzătoare, stau să mă gândesc o oră CE să îmi doresc). Sau uite, chiar trei. Ca în peștișorul (românesc?) de aur.

Trei dorințe. Ce faci cu ele? 🙂

Așa că m-am gândit serios la asta.

  1. Sara

Ce mi-aș  dori pentru Sara?

Păi totul, de fapt.

O viață fericită. Atâta că nu poți să fii fericit ca o linie dreaptă. E imposibil. Creierele noastre nu sunt echipate pentru așa ceva. Când atingi un prag de fericire ce rămâne constant fie a) îți dorești mai mult fie b) cazi din diverse motive și atunci îți dorești pragul inițial din nou. Dar overall, nu poți fi fericit constant.

Sănătate. Ofc. Vreau ca Sara să fie sănătoasă, ce e mai presus de asta? But then again știu o grămadă de oameni care au trăit mult dar n-au prea trăit deloc. Au fost preocupați sau triști sau grăbiți și deși au fost aici 90 de ani, de fapt nu știu ce au găsit când s-au uitat în spate. Deci a picat și asta.

Inteligență? I am a total sucker for brains, I am, dar tot cred, așa cum mai spuneam acum vreun an, că e cea mai supraestimată calitate. Oamenii deștepți nu sunt neapărat și buni.

Ok, atunci să fie bună. Să fie kind. Cu adevărat kind. Ok. Da, vreau asta. Să fie empatică și blândă, mi-aș putea dori asta pentru ea. Dar (kind nu cred că sunt, dar empatică, din păcate da) asta m-a ajutat pe mine? Did it make me happier? No. Overall no. Ba dimpotrivă, m-a întristat de multe ori.

Bani e exclus, pur și simplu nici n-am chef să mă apuc să dezbat. Să nu fie săracă lipit pământului da, dar peste un anumit prag (minim) nu prea contează numărul de zerouri din bancă.

Așa că am ales să îmi doresc pentru ea să simtă fericirea. E diferit de a-i dori să fie fericită. Poți să ai o viață fericită după criteriile majorității și să nu o simți sau poți să ai o viață mizerabilă tot după criteriile de mai sus, să zică lumea bietul X și bietul X să actually shit rainbows all day long. E fix pix. Ce crede majoritatea că e o viață frumoasă. Statisticile arată că. Știu ce arată statisticile. Fuck (again) statisticile.

Vreau să simtă clipele alea, secundele alea când te simți hmmm, nici eu nu știu cum să explic cum. Întreg poate. Întreg. Există o hoardă de filosofi care teoretizează că fericirea e în trecut. Că nu poate exista în prezent, că devine fericire doar în momentul în care s-a încheiat și nu o mai ai ai, în care devine inaccesibilă prin trecerea liniară a timpului.

Well, cred că greșesc. Știu sigur, pentru că mie mi se întâmplă uneori, să simt cu fiecare por și fiecare celulă că timpul nu există deloc și că sunt fericiă acum. aici.

Deci asta vreau pentru Sara.  Să simtă când e fericită 🙂

2. Lumea

Na bun. Pacea suna bine. N-ar fi rău să fie pace forevăr, dar uite, acum e relativ pace (ok, terorismul and co e a huge part of the world today) dar noi pe aici prin Europa și America o ardem destul de liniștit on most days și come on, nivelul nostru de confort e al dracului de ridicat raportat la istoria recentă, nu mai vorbesc de cea îndepărtată. Și totuși nu pot să zic că lumea e un loc bun azi. So nu cred că pacea e soluția.

Absența religiilor. Chiar am luat în considerare să îmi doresc asta. Pentru că nasc patimi absurde și obiceiuri idioate și fac omenii falși și nu e nimic în spatele lor și uneori se omoară din cauza lor. So mdap, pretty sure world would be a better place without them. Dar nu mi-aș irosi dorința pe ele, doar pentru că le disprețuiesc, structural cumva. Sorry, but I do. Şi în plus, oamenii au nevoie de lumi imaginare, deci chiar dacă le-aş face să dispară pe cele prezente şi-ar clădi altele la loc.

Ce mi-aș dori însă pentru lume ar fi ca fiecare individ, fiecare om, să realizeze că să faci bine e the best dopamine shot u can get. Mzău. Nici măcar nu glumesc. Cred că suntem programați așa. Ne simțim bine, bini bini di tăt atunci când facem bine, când ajutăm, când suntem blânzi și calzi. Când zâmbim. So ipoteza mea e că dacă tot poporul ar pricepe o dată că ce ne vine natural să facem, să fim buni, ne face bine și nu mințitul, bârfitul sau toate celelalte rahaturi care ne oferă plăceri trecătoare și avansări în carieră, lumea ar fi un loc mai bun. Nu schimbăm lumea cu alții. O schimbăm cu noi.

So I would ask for kindness in everyone :).

3. Eu.

Hm. Aici m-am împotmolit. Nu mi-am dorit niciodată nimic. Serios. Nici cadouri când aveam 8 ani de Crăciun, nici mașină la 16, nici prieten la 20 (ok, aveam prieten la 20). Nici nimic. Nu prea îmi doresc chestii. Nu știu de ce. Stau și mă gândesc ce îmi place mie să fac și apoi fac aia. 🙂

Nu vreau bani, fericire, dragoste, case, mașini sau botox pentru că majoritatea din chestiile astea mi le pot aduce singură.

Vreau însă să nu obosesc niciodată. Pentru că nu e întotdeauna ușor, uneori mă gândesc că e greu și vreau să renunț și mi se pare că nu ajung nicăieri și că nu reușesc, că nu am timp, că ar fi mai bine să ajung acasă și să mă uit tâmp la ecranul TV-ului pentru 4 ore până vine vremea să adorm. Uneori chiar nu reușesc să fac ce vreau. Așa că îmi vine să renunț. De tot. Dar știu că de fapt, așa aș fi mult mai tristă, pentru că doar lucrurile astea care îmi plac mă fac fericită.

Deci aș vrea să nu obosesc niciodată să vreau să fac lucrurile care îmi plac.

Doesn’t make a lot of sense, huh? Well, who cares, to me it does 🙂

Now u. Serios că sunt curioasă. I’m your genie in a bottle. What do you wish for? 🙂

IMG_3501

 

 

Anunțuri

8 răspunsuri »

  1. Am iesit de la metrou gandindu-ma ca uite ce articol frumos tocmai am citit, ce sincer e si cat de adevarat mi se pare tot ce scrie in el, in special partea cu sanatatea mandatory sau nu pt fericire…si imi pica ochii pe afisul de pe cladirea din fata. Reclama la ceva medical privat: Gandeste-te ca SANATATEA e masura FERICIRII tale 🙂 Legile lui Murphy in actiune, de la prima ora.

    Trecand peste ironia sortii, si eu imi doresc ceva similar pt lume: sa se intample ceva, nu stiu ce, care sa spulbere de pe planeta egoismul. Sa dispara oamenii care zic „ce-mi pasa mie de ceilalti? mie mi-e bine”. Sa fie mai putini care cauta sensul in distractii superficiale si mai multi cei care-l gasesc facand ceva bun, chiar daca mic-mic-mic, pentru altii. Sa existe o masura clara de comparatie intre satisfactia pe care ti-o ofera orice gest mic de bunatate…si restul.
    Despre fericire, mi se pare foarte frumos ce spui. Mi s-a intamplat sa intreb alte persoane daca se pot gandi la niste momente in care au fost fericiti. Si am primit priviri intrigate. Eu pot sa imi amintesc, punctual si cu extrem de multe detalii niste anumite momente in care m-am simtit incredibil de fericita. Desi in unele cazuri nu s-a intamplat nimic notabil atunci, nu era o clipa corelata cu vreo nunta, nastere, reusita, etc. Un astfel de exemplu e o amintire de cand eram la mare, intr-o zi frumoasa, facand pluta pe apa, cu ochii inchisi. Nu stiu daca-oi fi baut ceva inainte, dar cert e ca ma simtam beata de fericire. Asa, din senin, doar de dragul frumusetii momentului.

    Daca ar fi sa-mi doresc ceva de la genie, pentru mine, mi-as dori ca sotul meu sa simta fericirea in acelasi timp cu mine. Pentru ca viata e ironica si psihologia ne invata cum contrariile se atrag, echilibrul fericirii in famile e foarte bine mentinut, ca nu cumva sa se depaseasca o limita. Daca eu sunt maxim de fericita pentru un amanunt banal, statistic vorbind el o sa fie indiferent, asteptand fericirea suprema intr-un eveniment maret. Mi-as dori …sinergie emotionala, daca se poate numi asa.

    A, si mi-as mai dori ceva. Mi-a cazut in mana o carte (religioasa de altfel, dar chiar nu conteaza), pe care am frunzarit-o pentru ca mi-a placut titlul: The way of Serenity. Incepea cu o rugaciune aparent catolica:
    God, grant me the serenity to accept the things I cannot change, courage to change the things I can, and wisdom to make the difference’. Inlocuieste ‘God’ cu ‘genie’ si asta e ce mi-as dori daca as avea dreptul la o singura dorinta si numai una.

    Apreciază

    • Ihi @ fericirea facand pluta. Exact. Simti cum te inunda fericirea, fara motiv, doar asa.

      Nu cumva e o carte despre spiritualitate si nu despre religie? Diffrent notions, cu prima n-am nimic 🙂

      Stiam rugaciunea asta, apare pe FB periodic :). Makes sense.

      PS. Multumesc ca mi-ai spus, made me smile, mi-a placut comentariul tau.

      Apreciază

      • Nope, ca era scrisa de un preot catolic si bazata pe biblie. Deci intai religie, apoi spiritualitate. Dar era nice, nu genul care indoctrineaza, era mai degraba despre toleranta. Plus ca am luat-o de la o biblioteca pentru turisti de pe plaja, si parea un fel de ratusca cea urata pe un raft plin de sandra brown & similar stuff. M-am simtit ca si cum o salvez din inchisoare 😀

        Apreciază

  2. pentru oameni in general, am ajuns la o distopie pornind de la bunatatea de care spuneai. ma gandeam daca e suficienta, dar nu, natura umana are prea multe contradictii si slabiciuni ca sa ne putem increde in ea si asa am ajuns la minte, singura perfectibila prin intelegere. cum ar fi ca fiecare gest sa poata fi scanat, sa vedem de unde vine si care este scopul pe care il serveste. sa intelegem si sa putem alege, sa avem o moralitate asa de avansata incat sa vrem sa alegem sa nu facem rau, sa urmarim actiunile noastre pana la ultima consecinta. probabil ca ne-ar trebui un creier mai mare 🙂 dar ideea ar fi moralitatea si capacitatea de intelegere.

    Apreciază

    • pai eu nu cred ca putem prevedea consecintele actiunilor noastre pana la ultima, din mai multe motive, dar nu cred asta (in temeni filosofici, nu sunt de acord cu consecventionalistii si cu teoria lor). moralitatea in sine, na, ce sa zici, da, ar fi bine, dar moralitatea e diferita si nu unitara, I’m with Nietzsche on this one si din una in alta am ajuns la kindness iar. Asa cum poate fiecare, nu sunt pretentioasa, dar true kindness sa fie. 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s