Despre somn și alte dileme

Standard

Când am născut eu lumea era destul de jihadistă cu dormitul cu plodul.

În 2 tabere, desigur.

Tabăra a) cum căcat să dormi cu plodul, relația ta cu multpreaiubitul partener va ajunge la gunoi și vei mai face sex în 2070.

Tabăra b) cooooom, nu dormi cu plodul? pe veci pe veci îl vei schilodi emoțional, acum și aici se hotărăște de va studia la Harvard sau va tăia frunze la câini.

Io, hăbăucă cum mă știți am uitat să mă gândesc la treaba asta. As in unde va dormi plodul. Ofc că avea camera ei, cu patul ei, cu norișorii ei. So there, proabil că mă gândeam cu coada minții, cum mă gândeam și (ha, ce glumă bună) că și eu voi dormi nopțile.

Fals. Ajunsă cu plodul acasă nici nu s-a pus în discuție ca plodul să doarmă altundeva decât cu mine, deci pătuțul a fost lipit de partea unde dormeam eu și mă holbam ore întregi la ea în loc să dorm. Nu, nu voiam, doar muream dacă nu o monitorizam non-stop. Trebuia vegheată non-stop, era cel mai prețios lucru din lume.

Mwell, primele 3 luni Sara n-a prea dormit bine, se tot trezea și adormea greu și era dificil și eu muci de oboseală.

So, după 3 luni, cum am mai povestit, am mutat-o la ea în cameră (dacă îmi aduc bine aminte cred că așa planificasem before plod, probabil rămăsese ceva în mintea mea tulbure de atunci).

Și am mutat-o. La ea în cameră. Și a fost mi-nu-nat, a dormit muuult mai bine și toată lumea a fost fericită.

De atunci până acum, tot acolo a locuit, cu excepția vacanțelor, când sunt fericită să împărțim un pat (cred că eu mai mult decât ea, deși nici acum nu mă omor cu somnul, încă îmi place să mă uit la ea, mă fascinează că deși trează e atât de diferită de varianta ei bebeluș, când doarme e neschimbată).

Ah și minus somnul de prânz care  e stabilit de ani că se desfășoară în patul mare. Dacă sunt norocoasă (dar sunt ghinionistă de fel) mă acceptă să dorm cu ea. Dacă nu, sunt exilată în pătuțul ei (noroc că nu-s a pălugă și încap lejer. și da, îmi place de mor să dorm la prânz în weekend).

Până acum vreo lună când s-au schimbat și nopțile. A declarat că sâmbăta e ziua în care doarme cu mine. Și a aterizat la mine în pat, ocupându-l în proporție de 3/4 cu 40j de mii de plușuri și 50j de mii de cărți.

În restul zilelor, la ea.

So, sincer, doar voiam să vă spun că mi se pare fix ultima dilemă de crescut plozii. Dorm unde vor să doarmă, who the fuck cares. Cu mine la 12 ani, la ei în pat la o săptămână, în scaunul de masă sau pe podeaua goală (true story).

Pe lângă chestiile care ar trebui să ne intereseze cu adevărat gen donno, cum dracu îi creștem să fie niște adulți funcționali și cu premise la fericire, asta cu unde DOOORM sfinte sisoe mi se pare ultima grijă.

Oriunde vor.

La mine-n cap, na.

Sounds good to me 😛

IMG_1287

Anunțuri

7 răspunsuri »

  1. Pingback: Despre somn și alte dileme — Sleepy 00 – Literele sufletului meu

  2. ti-am spus-o pe aia cu ploada independenta de s-a culcat in camera ei si s-a trezit in camera noastra? Se facea ca era domnisoara toata emancipata si individualista si ne-a spus pa intr-o seara si si-a mutata gradina zoologica in camera ei. Mbooon! Poveste, pupapturi, hilizeli, 10 ture la pisu si somn in camera cu fluturi, pregatita de cand era inca in stadiu embrionar.(early nesting f…ing syndrom). Anyways, se face ora 12, eu studiam tencuiala tavanului, ora 1, same shit, parca se vad si-n bataia suava a lunii urmele lasate de trafalet pe tavan. Ora 2, numai ce-l vad pe sot ca zvacneste de langa mine, arunca plapuma cat colo si pleaca nervos spre camera copilului. Se intoarce 2 minute mai tarziu, cu ploada in brate, o pune in pat, o inveleste, se baga langa ea s-o miroasa ca pe-o prada pretioasa si-mi spune printre dinti: „in noapte nuntii ei, inchizi ochii si aia o sa fie. Fata nu pleaca de-aici ca eu nu dorm de grija ei”. Si uite asa, insomnia solved.I didn’t give in! yeeey! To this day copilul nu-si explica cum a levitata ea spre camera noastra in miez de noapte. So, long story short, sunt convinsa ca ea n-are nicio problema in a-si folosi camera, noi in schimb…
    Si, da, sunt probleme mai importante decat locul in care doarme viermele.
    PS: cum naiba e aia cu somnul pe podea? a mea e o mica printesa, n-a dormit neam in alta parte decat in scaunul de masina, si-n pat, of course.

    Apreciază

      • A mea e o printesa din pricina bunica-sii. Pana nu are asternutul ei si pana nu se asigura ea ca n-are nicio boaba de mazare sub saltea, nu se culca. E un intreg ritual in verificarea si aranjarea patului inainte de somn, mai ales de cand trebuie sa alinieze doujdemii de plusuri care sa-i vegheze somnul. Dau vina pe bunica, pt ca ea sarea ca arsa cand voiam sa pun copilul la somn pe-un pat oarecare, inainte sa apuce ea sa scoata fineturile ultra-moi, in culori pastelate, spalate la nspe grade, cu detergent bio si ultra imbalsamate cu ceva hipoalergenic and stuff. Inca face faze din astea, si la ea in casa ploada mea e tratata ca o membra a familiei regale.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s