Back to basics

Standard

Dacă mai ajungeți pe la mine pe blog știți că am o marjă destuuuul de mare la crescutul plozilor.

Mi se par destul de irelevente discuțiile despre alăptat (deși da, e benefic) despre cosleepuit (am să scriu iar și despre asta), chiar și alimentație până la anumite limite.

Nici măcar nu sunt genul care să intervină când văd un copil tratat de părinți ca o șosetă, deși mă bântuie episoadele de gen luni bune după. Nu o fac pentru că nu cred că ar avea efect. Nu înveți bun simț de la o mamă slăbănoagă și isterică din parc.

La fel, deși mă fascinează părinții care nu impun absolut nicio limită propriilor odoare, nu intervin. N-am clipit când i s-a spus Sarei borcan cu patru ochi, deși eram de față. Am lăsat-o să se enerveze, să plângă cu muci și am primit-o la mine în brațe să îmi murdărească tricoul. Sunt o mamă și o să fiu acolo de absolut every single fucking time she cries and she wants me.

Îi explic că unii copii fac lucruri pe care ea nu le face pentru că nu toată lumea e la fel (mie mi-a luat mai mult de 30j de ani să pricep asta, și nu glumesc. În plus, că poate oricând renunța la prietenia acelui copil.

Dar asta e o alegere care nu îmi aparține, e decizia ei ce pune în balanță mai tare :). O înțeleg, nu o dată am ales lucruri care îmi fac rău.

Mba și când are comportamente care îmi încrețesc părul în cap la inițiativa altor copii ignor complet celelalte persoane și discut tot cu ea. Îi explic ei. Îi cer ei să înțeleagă și să gândească. Ea e copilul meu și nimeni altcineva. Pare dur? Ok, poate că e, sunt și eu o dată o mamă dură.

Însă ca și la 1 an, la 2, la 6, 10 sau 30 am o limită.

Lovitul.

Mok, mok, oi fu eu mai demodată. Cert e că pendulez între scos fum pe urechi și gură și descumpănire totală când văd un copil, un copil mă, că lovește. Un alt copil, un părinte, un câine, o pisică.

Este o cale cât de la Pământ la GN-z11 (cea mai îndepărtată galaxie descoperită pentru cei care nu-s de acord cu mine că stelele sunt fascinante) între a accepta orice chestie din cele de mai sus și lovit.

Nu lovim. Punct.

Da, e o fază prin care trec unii copii. Cred că și Sara a încercat ceva trecător, pe mine (niciodată pe alți copii), pe la 2 ani spre 3? Dar șocul și groaza și hotărârea din glasul meu cred că au funcționat. Deci, cu regret anunț că eu cred că în speța de față comportamentul adulților este esențial. Ar trebui să fie la fel de intolerant ca atunci când odorul își întinde lăbuța spre un castron plin ochi de arsenic.

Lovitul, alături de mâncat arsenic, făcut caca în frigider și alergat pe autostradă în fundul gol printre mașini nu e o opțiune.

Mă și pufnește râsul. Bine că ne mângâiem pe burtă cu prostii de care scriu și eu gen libertatea la plozi și dreptul de a alege și toleranța față de homosexuali sau alte minunății de sensibilitate și lacrimi de crocodil. Așa merităm, una după cap. La propriu. 😛 Să ne trezim la realitate.

PS. La realitate într-o lume în care Trump tocmai a câștigat alegerile. Mdeah. Nuș ce ziceți voi, dar mie nu mi se pare o zi bună indiferent de unde m-aș uita la ea.

IMG_2412

 

 

Anunțuri

6 răspunsuri »

  1. A iesit Trump? Oh,….!
    Lovitul ma dispera si pe mine.Lovitul si scuzele psrintilor copiilor care lovesc „e copil,dna,asa fac toti”.Mnu! Nu toti provoaca vanatai colegilor…

    Apreciază

  2. Stii ce mult imi place de tine?:) Its a fucked up day, dar macar gandul ca exista oameni care gandesc si scriu asa, ca tine, si care-s in cercul meu, ma face sa zambesc. In rest, ne-om descurca noi cumva

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s