Senzații

Standard

Mă depășește, dar depășește complet lipsa de încredere a părinților în propriul plod. Nu, nu mă apuc acum să mă cert cu voi pe chestii importante cum ar fi că plodul are dreptul să aleagă la ce grădiniță sau școală sau liceu sau facultate, atâta timp cât dau cu capul zi de zi de astea de bază.

Părinții știu mai bine.

Știu mai bine când propriului copil îi e foame, sete, când îi e cald sau frig. De când s-a născut până ajunge obez.

De unde mă întreb, de unde, atâta timp cât și de la adult la adult (femeie/bărbat) studiile (v-am pus link la articolul serios, ca să știți că nu mă joc, dar mai pe românește, mă rog, engleză, dar ce mai contează, puteți citi aici) au arătat că temperatura optimă e complet diferită.

Eu sunt friguroasă. Rău. Sara mea nu e, deloc. Când mie îmi e frig și nasul meu e rece ca gheața din congelator, asta aleargă în pulovăr și e caldă ca o pâine scoasă din cuptor.

Mă ia cu leșin? Mă ia. O pun să se îmbrace? La dracu, nu.

Ca să nu mai reamintesc obsesiile de învelit cu păturica la nou-născuți, care sunt de-a dreptul periculoase (și apropos, puteți să-i lăsați liniștiți să doarmă pe spate).

Când era mică o îmbrăcam ca pe mine, că na, nu grăia creatura. La hrănit era mai simplu, o hrăneam când urla :D.

Dar acum, că e mare, și a ieșit din lumea celor care nu cuvântă, de ce să n-o ascult?

Îi e frig? Se îmbracă. Oricum se îmbracă singură (să se noteze că nu e vina mea fashion trend-ul de-l creează cu toate ideile ei crețe). Dacă îi e frig într-o zi, a doua zi se îmbracă mai gros. Easy.

Și am mai postat pe FB că frigul în sine nu duce la răceli. Nu răcești că ai stat în frig sau că te-a tras curentul. Răcim pentru că viruși. Da, există o corelație între frig și viruși, în sensul că pe măsură ce vine frigul oamenii aleg să reducă expunerea la aer (rece) și devin suprasensibili. Pe scurt, nu mai vezi copii în parc, se mută-n mall-uri la locurile de joacă => party virus. Mai multe aici, for the geek ones.

Ce ar trebui să facem, according to science :P, nu e să le tragem o căciulă de blană la 10 grade plus ci să îi ținem mai mult la aer.

Și asta ca asta, că na, suntem popor crescut la 25 de grade, of course că ne supraîncălzim copiii, dar foamea și setea?

Cum, cum, cum știe un părinte mai bine ca plodul personal când îi e foame sau sete?

Mbut mbut mbut mi se spune, nu înțelegi, al meu nu mănâncă.

Ba înțeleg. Sara are zile când abia ciugulește ceva și zile în care nu mai știu de unde să mai scot mâncare.

Ieri de exemplu a ajuns acasă și a zis că îi e foame. I-am făcut carne de porc cu legume la grătar.  O porție pe care eu sincer, nu puteam să o mănânc.

A terminat-o pe toată. După care m-a privit fix între ochi și a zis: Mi-e foame.

Serios?

Serios.

Ce vrei să mănânci?

Am voie clătite cu miere?

Ai.

Și-am mâncat amândouă clătite cu miere și nuci proaspete de la țară.

Eu una. Ea patru.

După care s-a uitat fix în ochii mei și a zis: mi-e foame.

Serios?

Serios.

Ce vrei să mănânci?

Avem fructe?

Avem. Mere. De la țară, plângi de bune ce sunt.

A mâncat mere. Două. Uriașe.

După care s-a uitat fix în ochii mei și a zis: mi-e foame.

Serios?

Serios.

Ce vrei să mănânci?

Ce legume ai?

Ardei?

E bun.

Trei. Trei ardei a mâncat până s-a culcat.

Azi? Meh, abia dacă s-a atins.

Băi, și eu sunt la fel, mănânc câte o dată o pizza întreagă în 5 minute (și aș mai putea una) de las un dud de două ori cât mine cu gura căscată și zile (ok, majoritatea zilelor) în care cineva trebuie să îmi aducă aminte că dacă nu mănânc s-ar putea să mor (deși, debatable).

Toți suntem născuți cu instincte. Când ne e foame, când ne e sete, când ne e frig sau cald.

Acuma, nici să dăm în extrema ailaltă să sărim cu covirgu-n mână înainte de masă doar că a orăcăit plodul că moare de inaniție, nu moare, poate să aștepte 20j de minute până e gata cina.

Shut up. And listen to them. Atâta îi forțăm să bage în ei la ore fixe că nici ei nu mai știu ce le cere corpul, we fuck them up for life cu strictețea noastră și felul unul și felul doi și desert și apoi ne mirăm că au trei tone la 40j de ani și au mănâncă compulsiv orice dulce văd în față că mamița le-a interzis complet ciocolata până la 12 ani. Da, zahărul e rău (de fapt cred că recomandările AHA de 25gr pe zi la copii sunt complet demente și ar trebui să fim mult sub, dacă citim cercetările recente privind dezastrele provocate de zahăr- zahăr generic, nu doar zahărul e rău, orice dulce, cu precădere cele procesate), dar mai rău decât zahărul e să interzici dulciurile cu desăvârșire, fix în secunda când n-o să mai răspundă la comenzile tale, pe la 18 ani sau când o fi se vor opri într-o găleată cu zahăr și există riscul să nu se mai oprească veci.

Luați un loc pe canapea și o carte-n mână și doar stați acolo, până spun ei: mi-e foame (la sete puteți sta în continuare, la 5 ani spre 6 chiar e cazul să își poată lua apă singuri).

Nu numai că îi zăpăcim pe ei, dar ne complicăm nouă singuri viața.

Și eu sunt leneșă, cum am mai declarat. Dacă pot să fac lucrurile simplu, fix simplu o să le fac.

PS. Don’t be shy, aștept înjurături, ca de obicei, pe adresa redacției

PPS. Suc de portcale și frappe, ambele dezastruoase, sucul de fructe conține zahăr și frappe-ul meu din ăla adăugat. Și totuși, în fiecare vară, dacă suntem norocoase, ne delectăm cu ambele (în rest, Sara bea apă și eu cafea, dacă găsesc bună, chiar și fără zahăr :P)

IMG_2363

 

 

 

 

Anunțuri

2 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s