I can sleep

Standard

Obişnuiam să mă întristez toamna. Avea (şi are) un obicei prost să vină taman când se termina vacanţa şi începea şcoala, de parcă începutul şcolii nu ar fi fost motiv suficient de tristeţe, mai aveam nevoie de unul în plus.

Mă exasperau bălţile pe care le simţeam (şi încă le) acut din cauza nepregătirii mele complete de sezon. Primele bălţi mă găsesc în sandale. Cum îs primarii din Bucureşti nepregătiţi cu iarna, fix aşa sunt eu cu toamna.

Dar de la o vreme, nu mă mai întristează, ba dimpotrivă, mai în toate anotimpurile evadez din Bucureşti, însă toamna îmi place cel mai mult aici, nu vreau să plec.

Prima seară în care îţi e răcoare şi simţi nevoia să iei un hanorac pe tine. Prima bluză cu mânecă lungă purtată la birou (veşnic nepotrivită, îţi e ok afară, mult prea cald înăuntru). Prima glugă (umbrelele sunt greşite). Primele frunze (mari şi grase, ce-or fi mâncat când erau mici?) pe parbrizul maşinii dimineaţa. Prima cafea înăuntru cu cel mai mic și drăguț om din Univers, singura căreia nu îi e frică să mă îmbrățișeze cu adevărat (ok, ea si copiii). Jumătățile de îmbrățișări ar trebui interzise. My first Rudolf nose of the year. Aburul de dragon adormit pe care îl scot pe nări, dimineața când mă dau jos din mașină. Prima ploaie rece, mocănească, care face toţi colegii să tacă în grup (nothing wrong with that sometimes, must admit, although I do love to see them happy in sunshine :P). Plimbările pe străduțe pietruite din București, cu miros de galben în ele. Sara în rochie și bocanci [rockerita mea mică :)]. Geaca ei nouă de la bunica despre care mă întreabă a doua zi de purtare:

– X a zis că dacă am avut-o și ieri nu mai e nouă. E o geacă nouă sau veche, mami?

Și după ce mă gândesc cu seriozitate la problemă, răspund:

– Cred că geaca asta roz cu buline albe merită cel puțin o săptămână de noutate.

și viermele zâmbește mulțumit.

Îmi place toamna. Îmi plac schimbările, m-aș plictisi chiar și într-o veșnică vară.

Dar cel mai și cel mai mult îmi place că pot în sfârșit și dorm. De prin mai mă culc pe la 12 (în cazul fericit în care citesc doar o carte bună, dacă citesc o carte DIN AIA mă culc și la 4) și mă trezesc pe la 5 de în septembrie zici că n-am mai dormit de ani. Poate nici n-am mai dormit de ani :). Probabil sunt obosită.

Dar toaaamnaaa, toamna mă culc la 10 și mă trezesc la 7 și. Mă simt dimineața ca o minge subțireee, umflată ochi de somn, plutind printre cutii pline de dosare la birou. 🙂

PS. Dar la iarnă tot evadez într-o vară pe undeva, are fiecare om limitele lui 😛

Playlist de octombrie.

Anunțuri

4 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s