Arhive zilnice: 28 septembrie 2016

Teme

Standard

M-am întâlnit săptămâna trecută, în creierii dimineții, cu o colegă care de obicei nu-i la fel de matinală ca mine.

– Dafuq, zic, m-ai și speriat.

– Și îmi explică, funny as she is, cum că mai are o leacă și absolvă magna cum laudae grupa mare că taman ce fusese la grădi să îi explice plodului nu mai știu ce, chemată la apel de educatoare, ca și restul părinților, care erau părtași la tema copiilor.

Și că au învățat să citească, au învățat să scrie și mai au un pic și trec la grupa mare.

Ăăăă zic cool, na, eu nu prea prestez.

Tu nu ai fost la grădiniță? Și nu urmează școala? râdem umpic împreună.

Băi nu, n-am fost la grădi, doar fii-mea, ba chiar și la ședințele cu părinții îmi propun să trag chiulul cât mai des (sorry Magda, please don’t read this).

Ba chiar n-am învățat-o pe fii-mea să citească. Sau să scrie. Știți că știe, dar nu e meritul meu. Al ei și al grădiniței. Ok, poate și că citește atâtea povești a ajutat, dar cumva indirect. Deși, la un moment dat ne-a dat Erika un ceva cu litere să exersăm acasă, which we did, ăăăă once? și apoi ne-am întors la donno, ce facem noi: citit povești, desenat, vorbit de stele, filosofie, natură, animale, desene, puzzle, parcuri, muzee uneori și ăăăă cât mai multe vacanțe.

Nu-i bun?

Nu cred că-i bun. Cred că iar s-ar putea să fiu un părinte greșit. Pentru că ăăă (din nou) nici măcar n-am nici cel mai mic plan să mă transform în educator sau ajutor de educator. Auzeam cu o coadă de ureche nu mai știu unde cum un părinte spunea că e responsabilitatea noastră să îi învățăm acasă.

Măăăă nuj ce să zic. Eu sincer n-aș prea vrea. Adicăăă pardon me, dar nu de asta merge la școală sau la grădi? Sigur că sunt cu urechile căscate să văd ce o interesează, să îi explic orice întreabă și încerc să îi extind cât de mult pot orizonturile prin experiențe, dar să o învăț EU ceva? Să mă așez cu ea la masă să facem tema la mate? Să îi spun că TREBUIE să citeasca o carte pentru că e temă? Well. Nu. Cred că de asta merge la școală/grădi. O să las profesorii să își facă treaba și eu o să fiu aici pentru aceleași discuții de despicat firu-n patru şi visat la lună, cu 10 mii de cărți în bibliotecă de unde ea își poate alege șingură ce vrea să citească și gata de următoarea vacanță.

Sper să găsesc, așa cum am găsit și grădinița, școala care să îi permită Sarei să învețe acolo (fără teme Sfinte Sisoe, temele sunt greșite, timpul liber e timp liber, să facă temele la școală) și care să nu se bizuie pe mine să o instruiesc acasă (pentru 6-9 e școală Montessori, mai departe om vedea). Pentru că eu nu sunt profesor.Și nici nu vreau să fiu. Nici măcar o secundă (citeam un top al meseriilor în funcție de fericirea pe care ți-o dau și profii din păcate îs pe la coada clasamentului. contabilii pe ultimul loc. florarii pe primul. instalatorii pe un close second. meseria mea, care nici eu nu prea știu care e, nici măcar nu apărea :D).

Sunt doar o mamă cumplit, dar cumplit de imperfectă, care nu știe veci ce ar trebui să facă ci doar ce simte că nu vrea să facă, căreia îi place să se amuze cât poate, în viața asta scurtă, cu copilul ăsta drag, atât cât o aleagă ea să stea lângă mine :).

Ps. Și apropos că și ăsta e subiect la modă, nu, n-am nimic împotriva homeschooling-ului, u guys out there go go go, atât că la cât suntem eu și Sara de timide nu ni s-ar potrivi, are nevoie să meargă la școală să cunoască oameni , să se îndrăgostească și să facă (cât mai multe) prostii.

IMG_2412