Dilema

Standard

Voi știți pe cineva care se consideră prost?

Serios.

Think about it for a second.

Băi, eu sunt mai prost așa decât media. Nu cu mult, cu puțin, doar puțin mai prost.

Știți?

Eu nu.

Toți ne considerăm a little above average (deep down inside), și spunem public că ne considerăm la fel de deștepți ca ceilalți (unii, puțin, chiar o și cred). Nici măcar nu vorbesc de aroganții care se cred MULT mai deștepți decât media. Doar umpic. Deep down. Admit it. Doar puțin mai deștepți decât media.

Apoi, știți pe cineva care se consideră rău?

Care să zică, nuj, băi, sunt un om de 2 lei. Pup în fund în stânga și dreapta ca să nu-mi pierd jobul sau mint de sting apele sau nu-mi țin cuvântul că doar n-am vorbit serios sau am înjunghiat mai mulți oameni pe la spate decât chiloți am spălat.

Știți? Na, eu nu. Toți oamenii pe care îi știu se consideră buni sau fundamental buni, chiar dacă mai au scăpări, pe care, unii, le recunosc.

Sunt justificate. Întotdeauna greșelile proprii sunt justificate (don’t even try to argue with me on this, we’re wired this way, studies have been made, brains have been watched, science spoke).

Dacă face altcineva ceva bun? Meh, aș fi putut și eu sau aș fi făcut și eu dacă aveam umpic mai mult timp liber. părinți mai bogați. o mașină mai rapidă. mai mult păr în cap.

Și eu sunt fix la fel. Mă consider un om bun și cred că sunt la fel de inteligentă ca oricine altcineva (uneori unii îmi demonstrează că sunt mai deștepți sau mai proști decât mine, dar premisa inițială e că suntem egali). Cred că și voi vă considerați cam la fel, nu?

Și atunci, dilema mea este:

Dacă toți suntem oameni buni și deștepți, why the fuck is this world so messed up?

Cine sunt ăia responsabili? Cine sunt proștii? Sau răii?

Până și Adolf Hitler credea cu sinceritate că e bun și luptă pentru o cauză nobilă. Sau hai, să fiu mondenă, până și Olivia Steer (așa o cheamă, da?).

So. Ce vă propun, și îmi propun, e să privim cu câtă sinceritate suntem capabili până în străfundurile sufletului propriu, negru și personal și să recunoaștem că uneori suntem răi. Egoiști. Că facem rău, fie și neintenționat, dar rău. Că poate nu suntem chiar atât de deștepți pe cât ne credem. Să ne asumăm greșelile. Fără justificări. Doar atât: am greșit. Nu e atât de greu și cred că e destul de eliberator. Și data viitoare când suntem pe punctul de a face o greșeală „neintenționată”, pregătiți deja cu justificarea pe mânecă să ne oprim înainte să o facem și să încercăm altceva.

Sigur, uneori n-ai de ales, orice decizie ai lua, face rău cuiva, dar cumva depinde și de felul în care o faci :).

Și poate să ne creștem și copiii așa, imperfecți. Nu cel mai frumos, cel mai deștept Gigel, ci un Gigel mic care e și bun și rău și curajos și fricos și blând și dur, și cald dar și rece.

Umani. Doar un pic mai umani 🙂

img_0955

Anunțuri

11 răspunsuri »

  1. Mai sunt unii oameni care se subevalueaza și mereu se consideră inferiori celorlalți. Poate nu mai proști, dar mai puțin pregatiti, norocoși sau capabili. Deep down, oricâte reușite ar avea sau oricâte fapte bune ar face. Sechele din copilărie, lipsa de încredere, stima de sine scăzută, sau toate la un loc. E trist să realizezi că faci parte dintr-o astfel de categorie, trist ca o zi mohorata de luni. Poate chiar ăștia sunt oamenii din cauza cărora lumea nu e mai buna. Pentru că deși, ipotetic, ar putea să facă x sau y, ii pasa pe alții pentru că sigur o vor face mai bine.

    Apreciază

  2. Io mi-s evil declarata. I used to be nice and shit, and then life happened, so I am pure evil. Si da, eu recunosc sus si tare ca-s genul de calc pe cadavre pentru a obtine ceea ce imi doresc. Nu sunt asa cu cei dragi, pe care ii numar pe degete, si n-as calca pe cadavrul niciunui prieten, dar legat de ceilalti, fuck the world cause the world sure as hell fucks me whenever it has a chance.
    Fii-mea o iesit buna, somehow. I blame her dad. :)) Imi place sa vad ca are dorinta aia nestavilita de a face bine oricui si de a bucura pe oricine, insa mi-e frica de momentul in care va realiza ca nu toti cei care o inconjoara merita consideratia ei. Mie mi-a luat ani buni sa invat sa fiu antisociala cu strainii ca sa fiu lasata in pace…
    PS: e Luni, what’s with the positive attitude?What do you eat for breakfast? :))

    Apreciază

  3. Eu sunt fundamental bun și mult mai deștept decât media. Cine știe, poate chiar sunt cel mai inteligent om care a existat vreodată – chiar dacă n-am auzit de oameni mai deștepți decât mine, e totuși prudent să las o marjă. Dacă asta e situația acuma ce să fac, să mă omor?!?!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s