*Uitându-se cu milă la blugii mei rupți.*
– Mami, cred că ai purtat cam mult pantalonii ăștia, ar fi timpul să îți cumperi și tu unii noi.
***
– Mama, așa de dor mi-a fost de tine! (îi mărturisesc eu, da, siropoasă, după o deplasare de câteva zile).
– Și mie de tine mami.
– Și te-ai făcut și mai frumoasă și parcă te iubesc și mai mult. Știi ce mult te iubesc?
– Da.
– De unde știi mama?
– Pentru că îmi spui tot timpul.
***
– Mami, tu eşti fericită?
– Da, cred că da. Tu eşti fericită, mama?
– Nu.
– De ce, mama? (îngrijorată)
– Pentru că trebuie să dorm (nn. noaptea).
Meh. I kinda agree.
***
*Privind cu compătimire şalvarii mei mov cu floricele, în timp ce ne pregătim să ieşim în parc.*
– Ai dormit în ăştia?
-Nu.
-Dar totuşi, mergi aşa, în pijama în parc??
😮 I so did.
***
– Mami, de ce vin o grămadă de copii la mine să ne jucăm împreună?
– Nu ştiu mami, cred că te plac.
– Ţie îţi plac oamenii, mami?
– Da mama, cred că îmi plac.
– Nu prietenii tăi mami, oamenii în general.
Oh, that.
– Da mami, cred că şi oamenii în general.
– Păi şi atunci de ce nu vorbeşti cu ei?
– Ăăă, nu prea îmi place să vorbesc cu oameni noi.
– Nici mie. Nici oamenii noi şi nici să vorbesc cu ei.
Oh boy.
***
La restaurant.
– Ai nevoie la toaletă mami?
– Nu, am nevoie de mâncare!!!
***
Şi apropos de mâncare, trebuie să o zic şi pe asta, deşi nu e a Sarei:
-Când mergem la masă?
-Oricând zic, mie mi-e foame tot timpul. Mă rog, în zilele în care mănânc.
-Adică o dată pe săptămână.