*Uitându-se cu milă la blugii mei rupți.*

– Mami, cred că ai purtat cam mult pantalonii ăștia, ar fi timpul să îți cumperi și tu unii noi.

***

– Mama, așa de dor mi-a fost de tine! (îi mărturisesc eu, da, siropoasă, după o deplasare de câteva zile).

– Și mie de tine mami.

– Și te-ai făcut și mai frumoasă și parcă te iubesc și mai mult. Știi ce mult te iubesc?

– Da.

– De unde știi mama?

– Pentru că îmi spui tot timpul.

***

– Mami, tu eşti fericită?

– Da, cred că da. Tu eşti fericită, mama?

– Nu.

– De ce, mama? (îngrijorată)

– Pentru că trebuie să dorm (nn. noaptea).

Meh. I kinda agree.

***

*Privind cu compătimire şalvarii mei mov cu floricele, în timp ce ne pregătim să ieşim în parc.*

– Ai dormit în ăştia?

-Nu.

-Dar totuşi, mergi aşa, în pijama în parc??

😮 I so did.

***

– Mami, de ce vin o grămadă de copii la mine să ne jucăm împreună?

– Nu ştiu mami, cred că te plac.

– Ţie îţi plac oamenii, mami?

– Da mama, cred că îmi plac.

– Nu prietenii tăi mami, oamenii în general.

Oh, that.

– Da mami, cred că şi oamenii în general.

– Păi şi atunci de ce nu vorbeşti cu ei?

– Ăăă, nu prea îmi place să vorbesc cu oameni noi.

– Nici mie. Nici oamenii noi şi nici să vorbesc cu ei.

Oh boy.

***

La restaurant.

– Ai nevoie la toaletă mami?

– Nu, am nevoie de mâncare!!!

***

Şi apropos de mâncare, trebuie să o zic şi pe asta, deşi nu e a Sarei:

-Când mergem la masă?

-Oricând zic, mie mi-e foame tot timpul. Mă rog, în zilele în care mănânc.

-Adică o dată pe săptămână.