Too much freedom

Standard

In a nutshell, how the world thinks I raise Sara.

Chiar și cei mai dragi și mai apropiați dintre oameni mi-au zis-o pe șleau: Too much freedom. Nu se poate ca Sara să știe ce e mai bine pentru ea tot timpul, pentru că e doar un copil.

Deep breath.

Ok. Așa o cresc, da, cu too much freedom. Nu, n-o să schimb nimic.

O să încerc să explic de ce cred eu că e ok așa.

Libertatea ei nu e absolută. E enormă, dar nu e absolută. Da, are voie să facă ce vrea, de la ce și când mănâncă azi, la când doarme la prânz, la ce plajă alege să mergem, la ce școală vrea să meargă, când vrea ea să meargă, la ce haine cumpără. Da, ia deciziile singură, cu câteva excepții. De fapt doar două îmi vin în cap acum.

Prima, am mai zis-o, care ține de ceilalți. Da, poate face ce vrea ea atâta timp cât nu face rău unei alte persoane. De exemplu, chiar și pe mine, dacă mă vede că lucrez ceva sau cânt la chitară, așteaptă să termin până să zică: Mami, mami, mami, mami, MAMI, Mami, maaamiii, mami, fac pipi.

Intercalați fiecare mami de-al ei cu un Da mami de-al meu pentru imaginea completă.

E simplu, ei nu îi place să o întrerup când face ceva, ca atare nu întrerupe nici ea pe alții.

Argumentul suprem pentru orice, singurul la care cedează, e că s-ar putea să îi deranjeze pe ceilalți.

Dar atenție, nu și dacă asta implică în vreun fel drepturi egale, nu va ceda alegerea plajei pe care ea vrea să meargă dacă un copil cu care e atunci vrea să meargă pe alta. Copilul X poate merge cu părinții lui pe plaja Y, e alegerea lui, ea va merge pe plaja Z.

A doua limită ține de siguranță. Nu mergem decât în scaun de mașină, luăm medicamentele când suntem bolnavi, ne vaccinăm, nu sărim ca bezmeticii în barcă. Nenegociabil. Explicat de ce, desigur, dacă e nevoie.

Când are de luat o decizie, ex.: cumpărat sandale cu sclipici, mers la școală vs. grădiniță sau dormit la prânz mă opresc și îi explic pe îndelete argumentele pro și contra precum și părerea mea despre subiect (dacă mă întreabă, de obicei mă, e una din puținele persoane interesată cu adevărat de ce gândesc eu). La final îi reamintesc că e perfect ok să poarte aceeași bluză cu Elsa în fiecare weekend dacă așa alege, și eu o să îi respect decizia. Și sincer aș zice ok la orice decizie pe care ar lua-o atâta timp cât ar cântări serios și fără grabă argumentele, înainte.

De ce fac asta? Simplu. Unu, pentru că cred că eul nostru rămâne neschimbat și ca atare are dreptul de a alege. Sertarele mele au mai multe infomații decât atunci când aveam 6 ani, dar structura lor e aceeași. Doi, pentru că vreau ca ea să poată lua decizii. Știu atâția adulți incapabili să ia decizii, chiar mici, nu mai vorbesc de mari. Mai vreau să nu fie influențată. Să asculte, da, opinia altora, dar decizia să îi aparțină. Viața ei e a ei, nu o trăiesc nici eu nici nimeni altcineva. She needs to know how to take a hold of it.

And then the question pops up:

Tu te-ai uitat în jurul tău? Pentru ce rahat de lume crezi că o crești? O să o mănânce lupii! Tu mergi pe plaje pustii, Sleepy, pentru că nu îți plac oamenii!

Deep breath no. 2

Da, m-am uitat în jurul meu, da, știu că e posibil ca lumea ei să fie la fel de rea ca lumea mea. Da, s-ar putea să o mănânce lupii. Da, nu îmi plac oamenii (de fapt îmi plac oamenii ca specie și câteva bucăți chiar mi se par al dracului de mișto, motiv pentru care am și ales să îi vreau în viața mea).

Dar.

Aș alege la fel. Aleg să fac la fel. Pentru că eu cred că, dacă noi toți ne creștem copiii pentru lumea în care vrem să tărim și nu pentru lumea în care trăim noi, există o mică posibilitate ca lumea lor să fie una bună.

Nu îmi cresc copilul pentru pupincuriști, pentru hoți, pentru isterici, pentru mincinoși, pentru mișei, pentru chestii lipsite de coloană vertebrală.

O cresc pentru oameni ca ea :). Altfel, sincer, nu mai făceam copil.

Hei, worst case scenario o să meargă și ea vara pe plaje pustii, zău că nu-i nimic așa nasol în asta 😛

Ps. De fapt, cred că noțiunea e o tâmpenie cât casa. There is no such thing as too much freedom. Nici pentru copii nici pentru adulți 😉

img_2414

 

 

 

Anunțuri

2 răspunsuri »

  1. ” O lasi de capul ei”, ” O sa vi se urce in cap”, ” ce stie un copil despre ce e bine si ce e rau?”, ” n-o sa invete niciodata sa fie ca ceilalti”…asta, ultima, e definitorie pentru felul in care aleg eu sa o cresc. Fix de asta sunt impotriva curentilor, ca sa nu fie si ea ca ceilalti, care ceilalti, chit ca-s plozi de 4-5 ani, imi displac in marea lor majoritate fix pentru ca, de acasa, au primit niste directii total nasoale!
    Mie imi plac alegerile ei, si ador sa vad care-i mecanismul gandirii ei atunci cand ia o decizie. Imi plac prietenii pe care alege sa si-i faca, imi place dezinvoltura cu care nu tine cont de natie, rasa, limba sau varsta cand alege sa ia un om de mana pentru a-l introduce in lumea ei, imi place ca n-are teama in glas atunci cand ne povesteste lucruri, ca nu traieste cu frica bataii si-a pedepselor, ca-si recunoaste franc greselile, ca vine uneori cu argumente solide care sa le justifice si ca la final de zi alege sa ma numeasca pe mine „best friend” si sa-mi povesteasca toate nimicurile de peste zi. N-as schimba asta pentru nimic in lume si nu i-as pune limite si impune reguli in nimic atata vreme cat mi-e clar ca ei, si noua, ne este foarte bine asa!
    Cat despre partea cu plajele pustii, de ce numai vara? :))

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s