Arhive zilnice: 22 august 2016

Nu

Standard

Probabil că știți deja că vârsta de 2 ani vine cu faimosul NU. Am zis probabil pentru că am avut surpriza că unele amice mămici nu știau și se minunau ce drac le-a intrat în plod. Niciunul, e normal. Face parte din programă.

Pe mine, sincer, nu m-a deranjat foarte tare, ba chiar eram amuzată de avalanșa de nu-uri, spuse și pe post de da. Mi-a plăcut vârsta de 2 ani, de fapt orice mi-a plăcut orice de când a început să doarmă toată noaptea (1 an și 9 luni, mdap, za joy).

Însă ce te faci când nu trece?

Sara încă spune nu. Acum o vreme o făcea de amorul artei, așa că dacă voiam să facă ceva îi spuneam să facă opusul. 😀 Funcționa.

Însă de la o vreme, nu mai face nici măcar asta. Spune nu atunci când nu vrea să facă ceva.

O întreabă o prietenă cu care se joacă: Vrei să mergem la lac?

Nu.

Fără nimic în coadă, doar nu.

O întreabă văr-miu: Vrei un câine?

Nu.  (între timp se pare că s-a răzgândit și ar vrea să adopte un cățel).

Și atât.

Vrei să mănânci?

Nu.

Ți-e frig?

Nu.

Dar trebuie să te îmbraci, e răcoare.

Nu. Chiar nu îmi e frig.

Vrei să mergem la plimbare?

Nu.

De ce?

Aș vrea să desenez acum.

Dacă e întrebată de ce, explică. Dar nu e nu și atât. Acceptă propunerile dacă vin însoțite de explicații logice, chiar dacă nu îi plac neapărat. Altfel, nu e nu.

Ne-a bufnit pe toți râsul când, săptămâna trecută, studia niște crăbușori pe sub apă de minim 2 ore, complet cufundată în subiect, când un băiețel a venit la ea (al 10-lea băiețel, mda, fii-mea se pare că are succes la sexul opus) să o întrebe, vesel: Ce faci aici? Vrei să ne jucăm?

La care Sara, ca o prințesă modernă, neînvrednicindu-l nici măcar cu o privire, i-a șoptit: Nu., și și-a ridicat (cu maximă eleganță) colacul, de parcă ar fi fost o rochie de gală și a început să galopeze spre șezlong. She doesn’t play hard to get, she realy is hard to get. :))

Mă încântă puțin descumpănirea partenerilor de conversație și mă fac că nu văd privirile acuzative despre cât de prost îmi cresc plodul. Oh fuck it, de fapt, recunosc, îmi place că are curajul să spună atât de senin și implacabil nu, sper să nu se schimbe niciodată.

E enervat uneori?

Da.

Aș prefera să facă tot ce vreau eu/altcineva?

Niciodată.

Pentru că atunci când primești, în sfârșit, un da, you know she really means itIMG_2472