Life at 5

Standard

Sara are acum 5 ani și jumătate. Încă stâlcește cuvinte și mai plânge uneori, dar rar. Doarme la prânz în fiecare zi și ar mânca trei tone de pește cu mămăligă.

Nu e deloc prietenoasă, dar dacă ai răbdare cu ea și nu o bagi în seamă ți se cațără în cap în 10 secunde. Îi place să se dea în leagăn și să meargă la piscină (unde este fix dar fix o pisică care nu vrea să ude preţioasa-i blană). Nu înoată, deși ar vrea. Îi e frică (doar puțin), îmi recunoaște. Nu vrea animale, deși eu vreau să umplem casa de ele, doar pe Charlie l-ar accepta.

Îi place la țară și la mare. Să coloreze, să deseneze (calești în formă de inimă trase de unicorni, desigur, unicorni, ce altceva), să decupeze.

Îi plac vacanțele și să facă bagaje. Nu să le și desfacă. Cărțile încă pe primul loc, încă citim în fiecare seară împreună și ea singură la somnul de prânz.

Nu obosește deloc și e cea mai răbdătoare ființă din Univers când călătorim.

Înghețata de ciocolată și mentă.

Eroii în pijama, desigur.

Și încă să gătească. 🙂

Acum, de multe ori, își pregătește singură masa. Omletă, biscuiți, clătite, mămăligă, pește la cuptor, pe toate le poate face singură.

Însă într-o zi din asta cumplit de fierbinte mi-a zis senină, când eu mă gândeam la rețete și metode de stors stropi de energie din piatră seacă că ea vrea să gătească mâncare adevărată pentru păpuși.

Adică cum mama, adevărată, ce gătești de obicei nu e mâncare adevărată?

Nu mama, pentru păpuși nu pentru mine.

Îmi place că găteşte. O visez gătind din pasiune la restaurantul ei. Cât mi-ar plăcea să muncească cu pasiune şi nu după program de fabrică. I think this is how it starts, ce, credeţi că Jamie Oliver a început direct cu reţete perfecte? 😛 I like to think that she will do what she loves. 

Și-a scos din frigider ingredientele, le-a pus pe masa din bucătărie. Am întrebat-o dacă nu vrea să lucreze pe blat sau dacă nu vrea măcar un tocător ceva, dar a refuzat.

Ou, ardei de două culori, cașcaval, brânză. Inițial voia să pună și ceva făină dar s-a răzgândit.

A durat ceva pregătirea după care s-a dus să servească plușurile cu ea. A gustat înainte, apoi m-a invitat și pe mine: Poți să guști, dar nu îți recomand.

:))

Nu cred că viața e simplă la 5 ani jumate, dar cred că e frumoasă 🙂

 

Anunțuri

12 răspunsuri »

  1. Daca n-ar fi fost Sara mai mare, m-as fi plans ca mi-ai luat copilul ideal de sub nas la maternitate. 😀
    A mea gateste doar asistata de mine, n-am nicio sansa sa imi faca ceva de mancare all by herself.Lucky you! Mi-ar umple casa de pisici,asa cat sa faca OCDista din mine atacuri de panica privind curatenia, si ar trai la piscina, in apa marii sau in cada precum o sirena.

    Apreciază

  2. A mea e mai mare, are 9 ani si recunosc faptul ca (1) nu scap de ea din bucatarie cand are chef sa imi stea pe cap, o scuze! am vrut sa zic „atunci cand vrea ea sa gateasca” 😛 , (2) daca ar putea sa aduca toate animalele din lume acasa ar fi cea mai fericita (a hotarat ca vrea sa devina medic veterinar si sa deschida o clinica pentru animale unde sa le trateze mai ales pe cele parasite, (3) daca ar putea sa citeasca toata ziua, ar fi cel mai frumos lucru pentru ea 🙂
    Ai fetita mare! Curand o sa stea in bucatarie si o sa iti doresti sa mai iasa un pic doar-doar respiri si tu 🙂 )))

    Apreciază

      • 🙂 ))))
        Asa ar vrea si a mea: sa stea in bucatarie si sa pregateasca ea in locul meu….tare as lasa-o ca uneori nu am chef de nimic….acum a descoperit cum se fac sarmalele si ma innebuneste pe caldura asta ca vrea sa incerce iar…. 😛
        🙂 )))) vad ca sunt deja cativa ani de cand tot vorbeste despre chestia asta…deja isi face planuri la ce liceu sa mearga 🙂 ))))) si e abia clasa a IV-a 😛

        Apreciază

      • Fetita care face sarmale nu da lectii fetitelor carora le plac sarmalele?
        Cum naiba numai eu m-am pricopsit cu ajutor de bucatar, in vreme ce voi toate aveti chefi in toata regula?😀

        Apreciat de 1 persoană

      • @Ana – pe mine ma scoate din minti ca nu mai iese din bucatarie si tu vrei sa stea?
        O trimit la tine 😛
        Or not!
        Faza asta cu statul in bucatarie a inceput de cand era mica, dar nu pot zice ca sta mereu cu mine,ci doar ca are momente cand nu mai scap si pace. Mai rau e ca are o prietena mai mare cu un an despre care a auzit ca face sarmale in bucatarie cu maica-sa si bunica-sa – de aici a pornit nebunia asta ca vrea si ea sa incerce….
        Ce sa zic? Am si baiat, dar el vine la mine numai cand pregatesc ceva dulce ca sa isi bage nasul pe acolo ori daca il las sa isi intinda singur aluatul pentru pizza si sa si-o decoreze singur cu ce vrea sa manance
        Norocul e ca am bucatarie relativ mare altfel cred ca ma incurcam in picioarele lor cat se baga sa vada ce Dumnezeu fac eu pe acolo.
        Las’ sa vina scoala ca nu or mai avea chef sa stea pe langa mine 😛

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s