Friends

Standard

Mă duc într-o luni să o pescuiesc pe Sara de la grădi.

Țop țop țop până la mine, o înalț peste gărduleț, îmbrățișat, pupat. My day always gets better around 4:30 pm.

-Vreau să vină Doi Ochi Albaștri pe la mine, zice.

Țop țop țop până la mine, unii dintre cei mai frumoși ochi albaștri pe care i-am văzut mă privesc pe sub un păr blond.

-Pot să merg la voi?

So am făcut orice om normal ar fi făcut. Am scos telefonul și am început să dau mesaje (da, e adevărat, introvertiții, sau cel puțin ăsta nu sună decât dacă urmează să ne lovească un tsunami în 5 minute, dar și atunci să fiu sinceră, tot un sms mi s-ar părea mai eficient).

Noroc că mămica era pe fir și în curând defilam spre casă cu două fetițe mici, câte una în prelungirea fiecărei mâini (curat răsfăț pentru palmele mele).

Nu știu cât le place lor, dar mie îmi place rău. Sunt în vacanță când Sara are play date-uri (și mi-ar plăcea să aibă curajul să invite mai des copii pe la ea, dar, da, după cum știți și fii-mea tot introvert). Sincer, nu fac nimic.

De exemplu, cu ele întâi am fost în pac. A durat puțin să îmi setez ochii diferențiat, unul să urmărească copilul A și celălalt copilul B dar am reușit.

Apoi au declarat că le e foame. Am mers sus, au cerut voie să se uite la desene, am zis mkay, dar doar un episod până e gata mâncarea. Când s-a terminat episodul au stins televizorul, fără să fie nevoie să le reamintesc. Au mâncat și era să sparg paharul din care sorbeam limonadă când am auzit-o pe Doi Ochi Albaștri cum îmi spunea din sufragerie: – E foarte bună supa cremă, mulțumesc!

Apoi au: desenat, decupat, citit, băut lapte, cântat pe rând la chitara mea, dansat rock (fii-mea, should I worry că doar asta pare să știe să danseze? neah.), dat cu trotineta prin casă, râs, alergat, uitat la planetariu. Nu s-au contrazis nici măcar o dată și au stat vreooo 3 ore bune împreună. Cred că mă contrazic și cu donno, Maica Teresa dacă stăm 3 ore împreună, nuș cum au reușit.

Eu am stat pe balcon, bând o cafea și citind o carte, astfel încât să le aud, dar să nu stau pe capul lor, să nu se simtă supravegheate.

Am scos telefonul din nou și i-am zis mămicii că n-am văzut în viața mea așa copil kind și bine crescut. La care ea, cu maxim simț al umorului, zice: Mă bucur că e așa acolo. :))

Chiar e. ❤

Adevărul e că, din ceva motiv ciudat, copiii sunt și extrem de amabili cu mine. Bine, adică știu motivul, cu părinții proprii și personali ne permitem cu toții mai multe. Dar cred că mă și simt că îmi e mai frică decât lor, îmi fac griji să nu fac ceva greșit, că nu prea știu care e chestia adultă și responsabilă pe care ar trebui să o fac și rolul pe care ar trebui să îl joc și nu joc niciunul. Și ei, ca niște mici empați blânzi, they treat me gently. 🙂

Ca atare, i-am mulțumit la sfârșit lui Doi Ochi Albaștri că a fost așa de amabilă cu mine și că am fost sincer impresionată de cât de frumos s-au jucat. A zis: cu plăcere. 🙂

E tare fain cu două fete :),  încă zic că mi-ar fi plăcut să fac gemeni.

Mai vreau. Data viitoare poate incerc cu 3 fete. ;)) Si tare sper să mai vină Doi Ochi Albaștri Blânzi pe la noi.

FullSizeRender(6)

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s