Bliss

Standard

Am fost la o cafea cu semințe săptămâna trecută. Am stat până mai aveau ăia de la Dada puțin și ne pocneau că nu mai plecam. There is no time when with friends.

Pe ordinea de zi a reuniunii bilaterale (we are actually part dintr-un cvartet, dar astrele se aliniează greu să ne vedem toate patru) au fost următoarele:

  1. Prietenii sunt psihologi mai ieftini.
  2. Mare.
  3. Cu ce hrănim plozii și de ce pediatrii care stresează mamele merită împușcați.
  4. Mare.
  5. Bârfe despre uamenii pe care îi cunoaștem.
  6. Faza pe care a povestit-o și pe blog cu dudul de la epilat la care am râs între 30 și 40 de minute (she is even funnier in real life).
  7. Boys, men, husbands. 
  8. Depresia post natală. Yep, been there, done that.
  9. Cum dracu fac unele să arate bine și slabe și odihnite și machiate după ce nasc. Ce mănâncă ele și de unde cumpără. Multe urări calde pentru respectivele, cum ar fi de exemplu să le scape cam de 10 ori mai multă sare în toate ciorbele viitoare. Sau bad sex, vorba ei.
  10. Mare.

Una din chestiile pe care am discutat-o a fost legat de felul în care se vând mamele după ce nasc. Cam asta mi se pare, advertising. Și se vând a fi în bliss. Perfect bliss. In love.

M-a sunat o mămică proaspătă la câteva zile după ce născuse, să îmi zică că acum înțelege ce scriam pe blog după ce am născut, că e profund îndrăgostită de plodul din dotare.

And I was like: Nu știu ce dracu ai citit tu, că eu spuneam doar că it sucks big time.

A râs.

Well. Când am născut eu, acum aproape 6 ani, nu era nimeni, sau aproape nimeni (da, Maria, the only one) care să mă facă să râd, the opposite.

Mai aveam doar 2 amice care născuseră. Când a început să se învârtă pământul cu mine și să mă tragă, în adâncuri, într-un vârtej negru, m-am dus la ele.

Was I normal? Did they feel like this?

Răspunsul a fost deeeaaaahh, e greu la început, tinerii părinți sunt întotdeauna obosiți, o să treacă repede, în 3 luni o să fie mai bine. Ce face bebeeee, cum eeeee, gângureeeșteeee? Gugugugagga.

Tinerii părinți sunt obosiți. Mhm. That was the understatement of the year. Acest tânăr părinte mânca cam un kilogram de zahăr pe zi pentru a avea energie să nu leșine pe podeaua băii și privea sfârșitul fiecărei zi ca o victorie proprie în cea mai grea luptă din Univers. Umpic obosită, da.

3 luni. TREI LUNI.

Când îmi spuneau 3 luni de parcă vorbeau de o pauză de țigară îmi venea să plâng. 3 luni sunt 3 luni. Un anotimp întreg. Era decembrie, în martie urma să cumpăr ghiocei și toporași, mama dracului. 100 de zile. 2400 de ore. 144000 de minute. 8640000 de secunde, fiecare cât o eternitate.

Nu, 3 luni nu trec repede.

Ok, am căutat în altă parte. De citit citisem cam tot ce puteam, dar nu prea tratau partea asta. Deci am început să caut alte mame, pe același principiu cum că o mai fi careva ca mine, pe acolo, pe undeva.

Și sfântul goagăl m-a dus pe un forum (roz) unde erau mai multe subiecte legate de mămicit, cât dorm noaptea, ziua, cât mănâncă, dacă le călcăm hainele, cu ce îi îndopăm, grădinițe etc. U get it.

Ei bine, aș vrea să ne oprim asupra unuia dintre ele. Era un topic despre nașteri. Care se întindea pe zeci de pagini.

Toate, doar toate poveștile erau identice, dacă citeai una le citeai pe toate, dar eu le-am citit pe fiecare în parte și le-am simțit pe fiecare ca pe un cui bătut în palmă.

Introducere:

Option 1: eram acasă, mâncam/mă uitam la TV/dormeam/eram la baie. Am început să simt ceva but meh, am crezut că mi se pare. Apoi m-a pălit revelația. Nasc.

Option 2: mi-am făcut bagajul am plecat la spital plină de emoții și de griji pentru operația de cezariană

Cuprins: Am ajuns la spital (bla bla bla bla) ore (bla bla bla bla) it hurt as fuck (bla bla bla bla).

Sfârșit: Am născut și în secunda, nanosecunda când am născut, un val de fericire și de dragoste m-a invadat, tot chinul a meritat, it did, m-am îndrăgostit la prima vedere și cu fiecare zi ce trece am fost tot mai și tot mai îndrăgostită. Sunt în rai, ăsta e rolul meu pe lume, acum sunt completă.

So. La mine a fost așa.

-Shit, ce frig e aici.

-Wow, ce ciudat, simt că umblă prin mine dar nu doare.

-Ha ha hi hi poante cu doctorii de la capul meu.

-Oat happened? Sunt cam de două ori mai ușoară.

Liniște, apoi plânsete.

Here’s your baby.

-Ooook. Now what? Pup-o, au zis. I did. Au luat-o.

-Hai, mai aveți mult? Vreau să plec acasă.

No bliss. No love at first sight. No I’m in heaven I may now die.

Și primele luni n-au fost departe de asta. A fost greu, și viața mea as I knew it was over. Forever. Not ever getting that life back. Și nu era o viață rea, îmi plăcea, deci eram tristă că nu mai e, da.

I do like this one better. Acum, dar fix acum când scriu asta am liniște și în față o zi fără niciun plan, exact cum îmi place. Probabil o să o iau pe Sara de mână și o să mergem să ne plimbăm printre casele vechi din zonă, căutând o terasă cu copaci unde ne putem opri, ea să mănânce înghețată de mentă, eu să beau cafea, amândouă să citim cărțile din geantă. Sau poate o să ne suim în mașină să mergem la mare. Sau o să mergem într-un parc să închiriem o barcă și să o lăsăm să plutească în timp ce stăm pe spate în ea și ne uităm la cer.

Da, acum, și cu siguranță pentru tot restul vieții mele, ea e ce iubesc mai mult. E singura persoană care face parte din mine, care e cu mine în fiecare secundă, indiferent ce fac sau cu cine sunt :).

Dar când am născut? Era o chestie mică și plângăcioasă căreia nu știam ce să îi fac să nu o stric.

No bliss.

Apoi am început să îmi întreb prietenele, pe măsură ce nășteau, cele adevărate, care nu inventează curcubee atunci când nu sunt, ce au simțit ele. Și, suprinzător, mai toate au simțit cam ca mine.

No instant bliss.

La tați e altfel, am întrebat și acolo, tot oameni care știu că nu îmi vând vată pe băț și they did fall in love in a second.

Dar la noi, la mame, a fost cumva treptat.

Ok, poate la unele e dragoste la prima vedere. Doar că nu trebuie să fie așa la toate. Și nu trebuie să ne simțim vinovate dacă nu e așa. Dacă nu avem povestea pe structura pașilor 1,2, 3 de mai sus. Cu la noi e cu 5, 6, 7, 8.

Și mi s-ar părea ok, cel mai ok, să nu ne mai prefacem măcar. Să nu mințim. Știu că lumea o face din dorința de a aparține, de a fi normal, de a primi reasigurări că nu e un monstru, dar nu cred că e ok. Facem rău.

Nu e ok pentru că fiecare femeie care nu se încadrează în rama asta de perfecțiune și fericire o să se simtă exact așa, un monstru. Și în loc să avem nuj, 50% de femei în bliss și 50% din femei not in bliss but ok with it cause it will come avem 50% femei în bliss și 50% femei în depresie.

Ne-o facem unele altora.Și ar trebui să fim de aceeași parte a baricadei, doamnelor.

So tell the truth. As it is. Without make up. Please.

Nu e ok să ne prefacem fericite atunci când nu suntem, indiferent în ce moment al vieții noastre. Avem și momente proaste. E ok, e normal să fie așa. Suntem normale și triste. O să vină și zile frumoase. They will. They have to :).

IMG_2467

 

 

 

 

Anunțuri

2 răspunsuri »

  1. Prima data cand am născut m-a pălit dragostea aia de care zic mămicile pe forumuri. Jur! Era mică si perfecta si simpatica si roz si mirosea bine si ce daca urla minim 3 ore pe zi, eu o iubeam. Probabil asta a salvat-o de la pieire, la cât ne-a pus nervii pe bigudiuri cu plânsul 🙂

    A doua oară nu am mai avut aceeași senzație. Adică îmi place de el, e tot mic si drăguț si miroase bine, dar … nu mai sunt toată un curcubeu de fericire. Nu stiu de ce… Momentan nu-mi fac griji, avem abia 5 saptamâni de coabitare 🙂 sau ar trebui? Ce ma fac daca il iubesc mai puțin decât pe ea? 😳

    Apreciază

    • :))) esti adorabila. first, felicitari, nu stiam ca ai nascut! second, u might. again, din ce am citit, nu ii iubesti la fel. enorm, infinit, dar nu la fel. e normAl I guess, „fiecare dragoste e unica” :).

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s