What’s new pussycat?

Standard

Probabil e genetic. Există o genă, gena noutății, care te face cauți permanent lucruri noi.

M-am mirat un pic când am aflat, eu mă gândeam că toată lumea o are, parte din a fi o ființă umană.

Să vrei să cunoști, să afli mai multe, să fii curios. Nu?

Pot fi lucruri diferite. La mine predominant cărțile, am în cap imaginea unui apartament gol care încet încet se mobilează. Și poți să pui în el ce vrei. Tu alegi. Când vin oameni pe la tine, n-ai cum să-l ascunzi. Ce-ai pus în el se vede, e acolo. Și eu am pus niște cărți. Am uitat poate să iau masă sau pat, dar cărți am, le-am înșirat așa, unele peste altele, pe lângă pereți.

Nu o fac cu un scop precis: hei, ce-ar fi să mai citesc o carte ca să par puțin mai deșteaptă data viitoare când vorbesc cu habar n-am .. șeful? O fac pentru că îmi place. Cred asta, că în viață ar trebui să facem lucrurile care ne plac (din nou hedonist, dar de fapt nu e, prea mult și prea cugetat la bec, cum zice prietena mea L. ca să scriu acum aici, dar nu cred că a face doar ce îți place înseamnă să faci doar lucruri fără importanță sau superficiale).

Călătoritul, învățatul unei limbi noi sau cum să cânți la pian.

Vorbeam cu o prietenă (Sînzi) acum ceva vreme că unul din cele mai triste lucruri ni se pare un om care nu mai ascultă muzică (noi amândouă fiind head over heals with it).

Dar asta, sincer, mi se pare mai rău. Indiferent la ce nivel ai fi, cât de deștept te-ai crede (toți ne considerăm la vârful unei pirmaide, doar pentru că nu știm, de fapt, cum e la nivelul umrător), să spui: bă, gata. Îmi ajunge. De acum înainte o să fac aceleași lucruri, în mod repetat, fără a schimba nimic, pentru că, la dracu, mă pricep al dracului de bine la ele și na, îmi și place să le fac că doar de aia m-am apucat în primul rând, nu?

Toate de mai sus mi se pare că se aplică în primul și în primul rând copiilor noștri. Cu atât mai mult cu cât ei iubesc rutina și nu prea își doresc să încerce lucruri noi.

So I think we should. Nu știu, să îi ducem în parcuri noi, orașe noi, să vadă și cum e să pictezi și să cânți la chitară și cum e la teatru și să se cațere în copaci și porcul și vaca de pe câmp și florile și să vorbim cu ei despre stele dar și să mergem în patru labe cu ei în casă prin casă.

Mereu, mereu, ceva nou, și pentru noi dar mai ales, mai ales pentru ei. Nu grădi acasă la TV/tabletă/puzzle/același parc then nani and repeat.

Cred asta. Am mai zis-o, o mai zic. Bureți mici care absorb tot tot tot și depinde de noi ce punem acolo.

Eu vreeaaaau, o dar câte vreau pentru ea :). Soare și mare și muzică și râsete și jocuri și miliarde de culori

IMG_3042

Anunțuri

2 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s