Ordine da. Recunosc. Guilty as charged. Nu atâta ordine cât spațiu. Neaglomerări. Emptiness. Mă panichez și mă mănâncă pielea în mulțimi de oameni și obiecte. Am 3 iconițe pe desktop. Urăsc covoarele. Mobila multă. Spațiile ocupate cu orice (mai puțin cărți). Cum s-o numi boala asta? Teama de multe lucruri adunate în același loc. De care nu mai scapi, tot aduni și aduni. Brrrrrr.

Curățenie? Eh. Altă poveste.

A venit un nene la noi acum ceva vreme să ne prezinte un aspirator. Kirby. Sigur îl știți.

-Doamna Sleepy, îmi zice, de-mi venea să-i fac masa de bucătărie guler, curățenia e importantă pentru dumneavoastră, nu-i asa?

I-am răspuns, și scurt, și sincer:

-Nu.

Cred că l-a marcat, că a mai fost apoi la niște prietene și le-a povestit tuturor că o doamnă Sleepy i-a zis că nu e importantă curățenia pentru ea.

Și nu e.

E ok să fie curat în casă. Dar e ca fix la coada lucrurilor în care mi-aș investi timpul. La fel pot să trăiesc complet zen cu fii-mea în parc deși a pus o tonă de înghețată pe nas, ochi, și tricou, cu nămol pe blugi și pufuleți în cap. Nu vrea să se spele? Fine by me. Nu te spăla. I am perfectly but perfectly happy with that.

Nu fac atac de panică deci când se tăvălește în nămol, când sare-n bălți, când defilează cu haine sau cu fața murdară de numa.

Ba chiar, v-am mai zis, cred că murdăria este bună.

Ah și nu îmi spăl mașina. Like ever. Nu prea înțeleg de ce mi-aș spăla mașina, oricum o să plouă la un moment dat, so dacă e murdară se va curăți și dacă e curată se va murdări. Nu mai bine o las așa?

😀

Tell me. Ce-mi scapă? De ce mi-aș irosi minute bune din viață să văd bucătăria lună? 😀