Ascuțitoarea

Standard

Mă mustră des conștiința că nu sunt o mamă mai normală (dar serios, chiar mă). Că nu îmi place să colorez sau să fac lego pe podea (nu, sfinte sisoe, nu îmi place, o fac doar dacă mă roagă Sara și doar dacă epuizez toate celelalte chestii pe care chiar îmi face plăcere să le fac cu ea, gen mers în parc, dat cu trotineta, dansat, citit povești, luptat, alergat prin casă, gâdilat and co., urăsc să colorez și să bilibizdrocesc la puchineții ăia de lego). Mă holbez la mama spaniolă din dreapta și la cea franceză din stânga care cântă cântecele cu plozii lor și bat din palme pe ritm. Dracului nu știu nici un cântec de plozi. Aș putea să cânt niște Nirvana cu Sara tough, că îi plac și ei. Zeppellin? Îi cânt la chitară. Se pune? Nu cred că se pune. Clar nu se pune.

Suntem la finele unui zbor de 3 ore, urmează o escală de încă vreo 3 și apoi încă unul de vreo 9.

-O să mă plictisesc, mami?

-Mnu, nu cred. Nu cred în plictisit. Eu nu mă plictisesc niciodată, de ce să te plictisești?

-Păi și ce-o să fac?

-Ai jocuri la tine, poți colora, să răsfoiești o revistă, vorbim, te uiți pe geam și pot inventa oricând un joc, dacă nimic altceva nu funcționează.

Da, inventez, și jocuri și povești (îi plac poveștile mele, n-am reușit să o conving pentru nimic în lume să citim Basmele lui Ispirescu sau Legendele Olimpului, obsesiile mele din copilărie, dar hei, măcar îi plac invențiile mele, in your face Ispirescu, in your face!). Așa e când ai părinți idioți :P.

-Ce joc, zice. Inventeză un joc acum.

-Mmmmmm, ok, ești gata?

-Alege un lucru mic. Cel mai mic.

Îmi plac lucrurile mici.

-O ascuțitoare. Aia mică mică pe care o avem la noi să nu ocupe mult loc în bagaj.

-Ok, îi spun. Iau ascuțitoarea ta mică și o pun într-o cutie de chibrituri. Tu ce faci cu ea?

Se gândește din nou, începuturile sunt mai grele, și în plus nu poți să tratezi cu ușurință problema ascuțitoarelor băgate în cutii de chibrituri.

-O pun în ghizodanul meu cu Scooby Doo.

Încă desenele ei preferate, thanks heaven and die Elsa! Scooby Doo rulează, apoi Daphne. Mie mi-a plăcut întotdeauna Velma.

-Iau ghizdanul tău și îl pun în portbagajul mașinii mele.

-Păi atunci eu nu mai pot face nimic cu ea, se bosumflă puțin.

-Ba sigur că poți, mai gândește-te puțin.

She does.

-Ok, o să pun mașina în burta unui avion.

-În cală? Not bad, nu știu dacă intră, dar mi se pare o idee bună. Și unde merge avionul?

-La mare.

Desigur, doar e fii-mea, ce întrebare tâmpită, where else.

-Bine, și la mare eu o mut într-un vapor verde cu galben.

-Și eu într-o rachetă roșie.

-Oaaaau, într-o rachetă. Gata, m-ai încuiat, nu mai știu ce să fac cu ea.

-Pune-o pe o planetă, îmi zice Sara.

-Bine, o pun pe Pluto. Tu ce faci cu ea?

-O mut într-o altă galaxie. Aaaaa, stai, nu, nu, nu,  mi-e frică să o mut pe o altă galaxie să nu cumva să se rătăcească pe acolo și să nu o mai găsim, doar știi cât de mari sunt galaxiile astea.

I agree. De lucrurile mici trebuie să avem grijă, n-am vrea să se ascundă prin cine știe ce cotlon de Univers și să nu le mai vedem niciodată, nu-i așa? 🙂

IMG_5515

 

 

 

Anunțuri

8 răspunsuri »

  1. Te simt, soro, te simt :))) Prefer sa ma lungesc pe podea, langa el si pana-si construieste nave de lego sa-mi las mintea sa zboare si sa-l atrag in discutii si povesti si ganduri. Nu am rabdare de joaca, asa, in sensul „ala” dar m-as duce cu el la catarat, pescuit, plimbari lungi, explorari, muzee, parcuri etc. 🙂

    Apreciază

      • Eu zic ca e totul pt show-off. :)) Si eu mor cand o vad ca vine spre mine cu creioane colorate.Imi vine sa o iau la goana.Not nice, I kniw.Bad mom.! 😦
        Daca esti la mare, I hate you! Din ianuarie ma faci la psihic incet si sigur cu hinturi ce ma duc cu gandul la mare! Deci daca esti pe undeva pe o plaja, la soare,c-o carte in mana,un fresh rece langa si-un copil fericit ce mosmodeste prin nisip….sa se scuture un nor deasupra sezlongului tau.Na!am fost rea! :))

        Apreciază

  2. Mie imi place sa construiesc chestii din lego. Cand eram mică făceam singura acasa destul de des case din lego. Deh, atunci cand nu ai frați, te descurci cum poți. Imi place si sa desenez/colorez, dar fii-mea e încă prea mică pt asta. Imi place si sa modelez plastilina. 🙂 imi place sa fac chestii cu mâinile. La naiba, sunt chirurg ☺️

    In schimb, nu știu (încă) sa cand la niciun instrument. Normal ca se pune si sa(-i) Cânți balade rock la chitara, how cool is that?!?!! Eu ii cant din gura melodii old but gold. Nu am cine știe ce voce, dar pe ea o distrează. Restul sunt detalii :))

    Apreciază

    • aaaa, pai si mie imi placeau asta inainte sa le faca ea obsesiv (am pus-o pe maica-mea sa imi cumpere lego de in Craciun in facultate, ca nu avusesem cand eram mica si imi doris intotdeauna ;))

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s