Arhive zilnice: 25 aprilie 2016

Ascuțitoarea

Standard

Mă mustră des conștiința că nu sunt o mamă mai normală (dar serios, chiar mă). Că nu îmi place să colorez sau să fac lego pe podea (nu, sfinte sisoe, nu îmi place, o fac doar dacă mă roagă Sara și doar dacă epuizez toate celelalte chestii pe care chiar îmi face plăcere să le fac cu ea, gen mers în parc, dat cu trotineta, dansat, citit povești, luptat, alergat prin casă, gâdilat and co., urăsc să colorez și să bilibizdrocesc la puchineții ăia de lego). Mă holbez la mama spaniolă din dreapta și la cea franceză din stânga care cântă cântecele cu plozii lor și bat din palme pe ritm. Dracului nu știu nici un cântec de plozi. Aș putea să cânt niște Nirvana cu Sara tough, că îi plac și ei. Zeppellin? Îi cânt la chitară. Se pune? Nu cred că se pune. Clar nu se pune.

Suntem la finele unui zbor de 3 ore, urmează o escală de încă vreo 3 și apoi încă unul de vreo 9.

-O să mă plictisesc, mami?

-Mnu, nu cred. Nu cred în plictisit. Eu nu mă plictisesc niciodată, de ce să te plictisești?

-Păi și ce-o să fac?

-Ai jocuri la tine, poți colora, să răsfoiești o revistă, vorbim, te uiți pe geam și pot inventa oricând un joc, dacă nimic altceva nu funcționează.

Da, inventez, și jocuri și povești (îi plac poveștile mele, n-am reușit să o conving pentru nimic în lume să citim Basmele lui Ispirescu sau Legendele Olimpului, obsesiile mele din copilărie, dar hei, măcar îi plac invențiile mele, in your face Ispirescu, in your face!). Așa e când ai părinți idioți :P.

-Ce joc, zice. Inventeză un joc acum.

-Mmmmmm, ok, ești gata?

-Alege un lucru mic. Cel mai mic.

Îmi plac lucrurile mici.

-O ascuțitoare. Aia mică mică pe care o avem la noi să nu ocupe mult loc în bagaj.

-Ok, îi spun. Iau ascuțitoarea ta mică și o pun într-o cutie de chibrituri. Tu ce faci cu ea?

Se gândește din nou, începuturile sunt mai grele, și în plus nu poți să tratezi cu ușurință problema ascuțitoarelor băgate în cutii de chibrituri.

-O pun în ghizodanul meu cu Scooby Doo.

Încă desenele ei preferate, thanks heaven and die Elsa! Scooby Doo rulează, apoi Daphne. Mie mi-a plăcut întotdeauna Velma.

-Iau ghizdanul tău și îl pun în portbagajul mașinii mele.

-Păi atunci eu nu mai pot face nimic cu ea, se bosumflă puțin.

-Ba sigur că poți, mai gândește-te puțin.

She does.

-Ok, o să pun mașina în burta unui avion.

-În cală? Not bad, nu știu dacă intră, dar mi se pare o idee bună. Și unde merge avionul?

-La mare.

Desigur, doar e fii-mea, ce întrebare tâmpită, where else.

-Bine, și la mare eu o mut într-un vapor verde cu galben.

-Și eu într-o rachetă roșie.

-Oaaaau, într-o rachetă. Gata, m-ai încuiat, nu mai știu ce să fac cu ea.

-Pune-o pe o planetă, îmi zice Sara.

-Bine, o pun pe Pluto. Tu ce faci cu ea?

-O mut într-o altă galaxie. Aaaaa, stai, nu, nu, nu,  mi-e frică să o mut pe o altă galaxie să nu cumva să se rătăcească pe acolo și să nu o mai găsim, doar știi cât de mari sunt galaxiile astea.

I agree. De lucrurile mici trebuie să avem grijă, n-am vrea să se ascundă prin cine știe ce cotlon de Univers și să nu le mai vedem niciodată, nu-i așa? 🙂

IMG_5515

 

 

 

Reclame