Introvert life

Standard

Am fost iar cu Sara la o petrecere de grădi. Chiar mă bucur când alege să meargă (nu o face întotdeuna).

Am repetat ritualul când am ajuns, cu ea lipită de mine și apoi, din ce în ce mai ușor, depărtându-se de mine.

Îmi plac petrecerile ăstea. Îmi place pentru că o văd fericită. Îi plac copiii, dar nu în felul clasic în care altor copii le plac copiii.

Sara gravitează către cei pe care îi îndăgește, le dă târcoale, așteaptă să vadă dacă ei vor să se joace cu ea, dacă nu e ok, pleacă și face altceva singură, mai încearcă ceva mai târziu.

Când am ajuns o fetiță a sărit direct să o îmbrățișeze pe fii-mea. Suspectez că nu erau ceva prietene bune pentru că a) Sara a început să mâțâie b) fetița îi spunea Iris.

Culmea e că o înțeleg perfect, și mie îmi vine să fac la fel când sar pe mine oameni pe care abia îi cunosc. Actually simt un impuls puternic să le dau un pumn în nas. 😀 I do.

Apoi, când toți ceilalți copii participau la activitățile organizate, ea a desenat singură. A mai venit o fetiță lângă ea (prietena ei, tot Sara). There is always a fellow contrarian around.

A mâncat tacticoasă 2 felii de tort. O mămică (cea mai frumoasă mămică de la grădi) a venit să ne spună că cu tot dezastrul de lângă noi (se spărgea o pinata), Sara mănâncă fără să întoarcă măcar capul (Jihadul era la 1 m în spatele ei) și eu citesc neclintită (oat, era interesantă cartea). Zen, zice, ZEN.

:)) Suntem, sunt. Nu reușesc să fiu întotdeauna, dar cu Sara sunt. Și în după-amiezile calde e atât de ușor.

Apoi fii-mea s-a jucat fotbal cu 20j de băieți. Plânge juma de oră (like chiar la petrecerea aia) că n-are furculiță roz dar primește 30j de mingi de fotbal în față și nu clintește.

So. Asta.

Când ești bătrân ca mine, nu-ți mai pasă că scoți cartea din geantă când toată lumea are telefonul, dar încă sper ca ea să nu se simtă o mică ciudățenie doar pentru că e altfel (as I did, for some time).

Ce mă consolează e ideea că, întotdeauna, întotdeauna mai e cineva la fel, acolo pe undeva, simțindu-se la fel de ciudat, acel cineva care o va găsi, mai devreme sau mai târziu and then everything will be ok 🙂

PS. Părinții introvertiți salută gașca părinților jucăuși (sunt câțiva părinți de grădi care totally rulează, se joacă cot la cot cu ăștia micii, dar nu din complezență, se vede de la o poștă că le face reală plăcere). Thumbs up :). You rock!

IMG_3042

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s