Don’t you? :)

Standard

Miercuri diminață. 8:59:00.

Blip blip blip. Îmi sună mesaje-n telefon.

E Semințe.

Trebuia să mă văd cu ea și cu Sînji (cum zice Sara) să cafea în ziua aia.

-Hai la mare!! Corupe-o și pe Sînzi și hai să fugim! :))

8:59 și o secundă

-să mergem azi?

-și bem cafeaua acolo?

-și ne întoarcem la noapte?

-vreau.

8:59: 25 secunde Eu către Sînji:

-Plecăm la mare. Și ne întoarcem diseară.  Not joking. Cu Țuțu. Let’s do it.

8:59:26 secunde

Sînji: Oaaaaaaaaaaaaaaaaaa. Hai!

And we did. Nu e nevoie să te gândești mult când știi că vrei ceva 🙂

Și gata nu mai știu să scriu că știți că zero litere când sunt fericită.

Am fost. Ziua aia. Atât de fericită. 🙂

N-am făcut nimic, dar am făcut totul.

Întotdeauna când faci nimic faci totul :).

Am mers tare și cu muzica și mai tare, am râs mult, am mâncat KFC pe drum, ca să nu ratăm nicio secundă cu ea  (cu marea), ne-am  minunat că ne plac același melodii (of course we do), am fost în Vamă, la plaja mea din Bulgaria și la plaja lui Țuțu din Bulgaria (ambele din alea pustii, cu libertate și zvâc și aer și lumină în ele).

Lumea în Vamă era în cizme până la genunchi și geci de iarnă. Eu am făcut baie. Twice. Și da, era rece ca gheața dar am vrut să o fac so I did. 🙂

Am râs o grămadă, am făcut poze, am avut nisip sub tălpi, am iar o gaură în deget de la o scoică supărată de pe plaja mea. Plaja aia întotdeauna îmi fură câte ceva, ba o bucată din deget, ba una din suflet.

Și na. Asta. Fericire. E atât de simplu. Chiar e.

Seriooos. E atât de aproape și atât de făcubil, just reach out your hand and it’s there, yes, that close.

Pe toți v-aș trimite mâine la mare sau unde iubiți să fiți, dacă ar fi după mine.

So do it. Don’t you wanna? 🙂

Noi clar repetăm. Dar musai la fel. Neprogramat, neplanificat și complet dar complet zăpăcit. 🙂

PS. Playlist-ul de iunie 2015. Nuș ce are playlistul ăsta dar scrie mare cât casa pe el: https://www.youtube.com/watch?v=oc-P8oDuS0Q&list=PLtvLpKHNfd8od-zKFWT-xvgzb4F1BxR2K

 

 

IMG_3795

Anunțuri

5 răspunsuri »

  1. C’mon, e atata de nedrept sa spui ca te-ai decis dimineata si ai plecat pe la pranz spre mare and still made it in daylight. Daca as locui in Bucuresti, cred ca vreo 2 luni, weekend de weekend, as fugi la mare.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s