Pădurea

Standard

Noi ne topim după natură. Mare, pădure, munte, lacuri, iarnă, vară, toamnă, nu contează. La fel cum orice insulă cu tzatziki pe ea e raiul meu pe Pământ, la fel creierul îmi e inundat de serotonină când mă lași în natură (încă caut cuvântul potrivit să înlocuiesc plictisitorul ăsta de natură, nu știți voi unul să-mi împrumutați și mie?).

Nici nu mai știu de când nu m-am plimbat printr-o pădure primăvara. Parcă am ocolit anotimpul ăsta. Dar acum am reușit. Sara a identificat sunete necunoscute ca fiind pași de dinozauri și a botezat două flori: Adâncimea Greierului și Violeta mov (:D). A îngenunchiat lângă ele să le miroasă, parcă aproape săruta pământul, m-am cam topit o leacă. Nici nu-i trece prin cap să rupă vreuna. Eu am enervat-o (iar) că îi fac prea multe poze. M-a iertat. Mi-a făcut și ea mie poze.

Am vânat ouă de ciocolată. Ne-am plimbat mult, mult, pe ploaie prin bălți și pe soare printre flori. Incredibil câte flori. Toporași, brândușe și încă unele galbene pe care nu știu cum le cheamă. Adâncimea Greierului, să zicem.

Liniște presărată cu ciripit de păsări. Un câine (Șiarli aka Charlie) pe urmele noastre, aliat de nădejde împotriva pericolelor necunoscute. Primește drept recompensă un sfert de ou de ciocolată. Ambele părți sunt mulțumite.

Pașii mei ezitanți, chiar mi se pare că pășesc printr-un basm de-al Sarei, e atât de frumos aici că altceva nu poate fi.

Urme mici, urme mari. Un râu, bălți, cizme de ploaie. Trei frați copii dintr-un sat, cățărați într-un corcoduș înflorit. Multe râsete. Tăcere.

Iezi care se cred câini și își pun capul în mâna mea să fie mângâiați. Un câine uriaș cu cei mai blânzi ochi rotunzi din lume de care mă îndrăgostesc la prima vedere .

Serios. Sunt atâtea păduri pe lângă voi, oriunde v-ați afla. Urcați-vă în mașină, parcați la o margine și începeți aventura, nu vreți? 😛

Îmi place să sper că asta e zestrea de i-o las Sarei. O ladă veche plină cu bule colorate. Bule verzi cu pădure și flori primăvara, bule galbene cu sunet de chitară, albastre cu mare, albe cu râsete și câte și mai câte culori om mai inventa. 🙂

Anunțuri

5 răspunsuri »

  1. Insula cu tzatziki…dupa partea aia nu am mai reusit sa ma concentrez la ce citeam.😅Zici ca intru in transa cand aud de mare,si culmea,eu,AI girl, am ajuns sa stau cu neuronu’ numa’ la Grecia. Hai cu vara aia odata!HAI!

    Apreciază

      • You did, si stiiiii cat urasc eu sa recunosc faze de astea.Acum 2 ani voiam sa ma stiu inchisa intr-un resort, cu tot la nas, acum am atacuri de panica la ideea ca in vara voi trece prin experienta asta cand alternativa ar fi sa haladui pe-o insula toata ziulica si sa mananc zilnic la alta taverna.

        Apreciază

  2. Pingback: Mângâieri | Sleepy 00

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s