Timp

Standard

N-am timp să citesc.

Asta e cea mai frecventă, mi-o spune lumea ca pe o scuză când mă vede cu nasul în a țâșpea carte, de parcă aș fi judecătorul cărților necitite (nu-s, și eu am avut ani întregi în care nu am citit o literă). Nu contează mai mult pentru mine câte cărți citești acum decât cu cine te-ai culcat aseară sau ce ai mâncat la prânz.

N-am timp de familie, muncesc (asta nu se spune, dar se face, stăm din ce în ce mai mult la serviciu pentru situații urgente pentru că, desigur, suntem niște persoane importante și uităm să ajungem acasă unde oricum nu e nimic de făcut, copilul e obosit de la grădi sau școală, mai bagă și vreo două tantrum-uri de-ți vine să-ți iei lumea în cap, nevasta sau soțul cu fundu-n sus după alte situații egal de presante). Lasă. O să stăm împreună în vacanțe. Doar de asta muncim atât (peste program). Să facem bani pentru concedii planificate ca perfecte, cu râsete în familie sub lumina caldă a apusului la mare, dar în care de fapt scrollăm pe feisbuc până la epuizarea completă a degetului mare de la mâna dreaptă.

Nu mai am eu timp de cafele cu fetele/bere cu băieții, am familie acum. Și ele au copii, cine mai are chef de prostiile astea, am avut și noi vremea noastră. Ne vedem o dată la trei luni, la un grătar în curte, în care copii aleargă și noi abia apucăm să schimbăm două vorbe, și alea despre cât au răcit iarna asta sau cum s-au lovit în cea mai recentă căzătură.

Nu am timp să învăț limba aia străină pe care am visat întotdeauna că o să o învăț, sunt bătrână acum, nici nu aș mai putea să învăț ceva nou.

Și, cum bine sesiza colegul din stânga (ceva mai tânăr), nu am avut timp să îți răspund la mesaj.

Nu avem timp. Deloc, știu cum e.

Nu avem timp deloc pentru lucrurile (sau, și mai rău, pentru oamenii) pentru care nu vrem să avem timp. Atât.

Data viitoare când mă mai întreabă cineva cum de am timp să citesc atât, să învăț să cânt la chitară sau chiar să scriu pentru blogul ăsta și eu mă lansez în explicații elaborate cum că o fac în loc să mă uit la filmulețe cu pisici pe net sau să zac pe canapea holbându-mă la un TV pe post de fundal sonor  și încerc să mă justific că nu sunt chiar un monstru egoist, n-o să o mai fac.

Am timp pentru că vreau să am timp.

Tot timpul din lume.

IMG_2467

Anunțuri

5 răspunsuri »

  1. Cine n-are timp, sa-si faca. Si pe mine ma calca pe nervi chestia asta cu vaaaai, dar n-am timp de nimic. Ei bine, nici eu n-am. Dar imi fac. Profit de momente de liniste, lucrez cu Ion in spate de-i nevoie, imi aranjez programul in asa fel incat sa apuc sa fac tot ce vreau si-mi place sa fac (si chiar si chestii dupa care nu ma omor da’ trebuie facute)… Iar cand vine vorba de citit, ei bine, asta-i chiar prioritate :)))

    Apreciază

      • Eu am ajuns sa citesc si in timp ce gatesc.Mai toc o cewpa, mai dau o pagina…de citit pe buda nu mai zic.Am ajuns sa ma ia la misto seful ca ies din baie cu cate o carte in mana, desi ma duc acolo pret de un no 1…mereu imi spune ca avem hartie igienica, sa las cartea in pace.

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s