O întâmplare

Standard
O întâmplare

Nu mi-e somn. Am băut două cappuccino așezată pe un scaun rotund uriaș, în care ar intra cam cinci ca mine, uitându-mă la mare, pe sub o bârnă maro și pe lângă o perdea albă de bumbac.

Mă întorc spre Sara. Respiră regulat. Ochiul drept a rămas puțin întredeschis. Aștept să se închidă. Se închide. Mișc ușor cearceafurile zgomotoase, astfel încât să nu o trezesc, dar îmi fac griji degeaba, e atât de adormită că nici nu tresare.

Merg încet spre plajă. Nu mi-am luat șlapii, îmi place să merg desculță și marea e aproape. Am cartea la mine și un prosop, atât. Hotelul (izolat) e la marginea din dreapta a unui golf. Oricum sunt foarte puțini oameni și aproape niciunul pe plajă. Șezlongurile sunt așezate departe de mare, lângă bar. Le ignor și mă îndepărtez.

Plaja e lată și goală. Nisipul amestecă galben și negru, marea albastru și verde. Începe cu o zonă cu pietre acoperite de alge. Aș putea să merg cu atenție peste ele și să înot aici, dar nu vreau, e prea aproape de oameni.

Merg spre locul meu, complet pustiu, mai aproape de capătul celălalt al golfului. E vânt azi. Se agață de rochia mea alb albastră, lungă până la genunchi. O zboară, o învârte, o lasă să cadă la loc, o face să cânte puțin. Cred că e unicul motiv pentru care există rochiile alb-albastre, lungi până la genunchi. Să le amestece vântul.

Nu prea mult, exagerează. Intru puțin mai adânc în apă, astfel încât îmi ud marginea rochiei și vântul nu mi-o mai poate ridica la fel. Zâmbesc. L-am păcălit. Așa merită.

Ajung. Mă așez cu picioarele în X cu fața spre ea, o văd pe deasupra cărții. E o carte veche, cu pagini galbene și pete de grăsime. Ouă, mic dejun, ciocolată. Frappe poate. Sigur frappe. O să îi adaug nisip și mare. Proprietarul n-o să se supere, proprietarii cărților vechi cu pete de grăsime înțeleg. Mă opresc din când în când să o miros. Are exact mirosul potrivit. Pentru mine cărțile bune se împart în trei categorii. Cărțile care îmi fac roțile să se învârtă, încet sau repede. Uneori sunt de acord cu ele, uneori nu, dar important e că mă fac să gândesc. Apoi sunt cărțile pe care le iubesc cel mai mult, baloanele mele de săpun. Cele care plutesc un timp alături de tine și te ating ușor la final, atât de ușor că nu ești sigur dacă nu cumva ți s-a părut, și totuși, senzația rămâne acolo, vie, mult timp după. Apoi, în ultima categorie, sunt cărțile care se mulează perfect pe undele gândurilor mele. Armonie. Așa e cartea asta, asta simt când o citesc. Înțeleg și mă înțelege. Dar nu cu mintea, cu porii. Fiecare idee din ea mă completează.

E timpul să înot. Pun cartea peste rochie, să nu o fure vântul, un colț de prosop peste carte, să nu îmi fure paginile. Pe aici, pe unde intru de obicei, pietrele lasă exact atâta loc între ele încât să încapă picioarele mele și să ajung până unde e suficient de adâncă. Mă duc în larg, cât mă ține frica, ca de obicei. Sunt curajoasă în marea asta, probabil pentru că sunt complet singură. Dar azi valurile sunt mari. Ajung până la 3 metri, poate mai mult. Nu pot să intru pe aici, aș risca să mă lovesc de pietre.

Sunt nevoită să mă duc în capătul golfului, unde e un loc perfect de intrat în apă, doar cu nisip. Problema e că acolo sunt deja doi tipi (mari), ei au fost suficient de înfumurați să intre pe valurile astea. Se opresc să mă studieze. Nu e intenționat, sunt doar surprinși și probabil își imaginează că va trebui să vină să mă salveze în maxim zece minute. Cel mai mult îmi place să înot în marea furioasă, marea liniștită poate deveni plictisitoare. Aștept să înțeleg ritmul, e un punct culminant, când sunt foarte puternice, apoi urmează, întotdeauna, o perioadă de acalmie. Pe ea o pândesc. Când vine, intru. Încep. Încerc să trec peste primul, să îl sar, să merg pe el. Nu funcționează. Nu mă lasă să îl trec deasupra, mă scufundă și mă duce așa la mal. E chiar mai puternic decât mă așteptam. Nu are sens să încerc să mă lupt cu el, nu am suficientă forță. Cei doi bărbați înoată sfidător în zona de după valuri. Mă enervează. Aștept iar poarta să intru. Am învățat că nu pot să trec deasupra, trebuie să merg pe sub ele când vin. Te uiți, îl vezi că se formează, îți fură toată apa din jur, e cam de patru ori mai mare decât tine, când ajunge atât de aproape că l-ai putea atinge cu mâna întinsă te scufunzi rapid și înoți. Îmi masează spatele. Singurul masaj pe care îl accept. Ies iar. Îl văd pe următorul. Respir adânc și mă scufund. Din nou. Și din nou. Uneori vin unul după altul, de abia apuc să trag aer în piept, uneori lasă spațiu între ele. Problema e că valurile sunt foarte mari, și punctul meu slab e că nu mă descurc bine la ținutul respirației mult timp. Înaintez până în zona mai lină unde înoată cei doi. Dar nu îmi place, sunt ei aici și oricum vântul te duce mai adânc în mare, risc să mă ducă prea departe, iar eu, spre deosebire de ei, sunt mică. Când e atât de agitată, trebuie să mă folosesc de ea, să mă întorc cu valurile, altfel nu aș reuși. Ies.

Acum zâmbește vântul. Crede că m-a păcălit și el. Nu știe că de fapt mă bucur că am avut pe cineva cu care să mă joc.

Mă întorc la locul meu și mă așez pe burtă, încerc să mă ascund cât pot. Îmi e frig, dar mă încăpăţânez să nu plec. Citesc în continuare. Desfac părul să mi se usuce. Nu mă pieptăn niciodată la mare. Devine rapid o masă dezordonată și sălbatică, pe care nu vreau să o deranjez cu ordinea zilelor de birou. Literele se ascund din când în când sub firele aduse în față. Dau cu ochii de unghii, sunt ușor vineții. Îmi trec limba peste buzele sărate. Reci și probabil la fel de vineții.

Mă înfășor în prosop și pun cartea lângă mine. Stau. Doar stau. Respir, ascult. Soarele apune pe sub nori. Până nu mai e timp. Nici spațiu. Nimic.

Nu cred că poți planifica fericirea, dar uneori, doar dacă știi exact ce vrei, poți încerca să o lași să ți se întâmple.

Anunțuri

2 răspunsuri »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s