Arhive zilnice: 13 ianuarie 2016

Mustang

Standard

Când eram eu mică (mă rog, tânără e cuvântul pe care încerc să îl evit) asta era una din melodiile mele preferate (și e una din puținele pe care încă pot să le ascult deși le-am ascultat de mii de ori și da, încă dansez când o aud. yes, u know how :D).

Nu aveam de gând să fiu niciodată nevasta cuiva. Și între noi fie vorba și acum mârâi dacă cineva folosește termenul în prezența mea, deși după litera legii sau a foii ăia de hârtie care stă uitată printr-un dulap și pe care eu am reușit deja să o pierd o dată, sunt.

Abia am văzut Mustang, film pe care sper să-l vadă orice fată sau femeie și orice bărbat care vrea să înțeleagă măcar o miime din una.

N-o să vă spun povestea, go see it, dar e despre lucrurile pe care trebuie și nu trebuie să le facă o tânără fată în Turcia (printre care și să se căsătorească cu cine hotărăsc părinții, de exemplu).

Și m-am gândit la fetele din România. Care au posibilitatea să nu se mărite cu cine hotărăsc părinții.

La Sara. La ce o să facă, cum o să fie, ce e bine sau nu să facă ea. Ce o să îi spun.

Inspir adânc (acum, când scriu asta).

Pentru că nu știu ce să îi spun aici, nici aici nu știu.

Pentru mine contează fix cât o ceapă generată vârsta la care își va începe viața sexuală, mai degrabă m-ar interesa să se întâmple cu un tip care o iubește (și pe care și ea îl iubește). Nu pe vecie (nici nu cred în asta, de altfel) ci în momentul ăla. La fel dacă s-o mărita vreodată. Mi se pare complet irelevant și nu cred că de asta ține fericirea ei.

Însă așa sunt eu. Asta e capul meu.

Dacă mă opresc la vecina de la 5 care trăiește încă cu bețivul ăla doar pentru că a turnat 2 plozi cu el probabil că o să aibă o părere diferită. Trebuie să fim în rândul lumii.

De câte ori n-am auzit rahatul ăsta de replică, spusă sau gândită, la oameni despre care aveam o părere bună.

Așa că mi se pare mai important, enorm, enorm de important să ajungă Sara o femeie care să facă ce vrea ea, ce îi place ei, să își asume că face ce vrea și ce îi place și să aibă curajul să stea pe picioarele ei.  Da, chiar dacă 99,9999999 la sută din lume face pe dos. Nu, nu înseamnă că e ceva greșit cu ea dacă alege să facă altfel. Dimpotrivă. Fix femeia care are curajul să fie în procentul de 0,00000001% dacă asta e ce își dorește sau ce îi place vreau să fie.

Suntem în România.

Avem posibilitatea să facem asta.

Și deși aici putem, văd atât de multe femei, fete, care aleg să rămână în rolul ăsta tradițional. Și e ok, cu siguranță multora li se potrivește.

Doar că nu tuturor ni se potrivește. Și și asta e ok.

Pentru cele care cred că căsătoria nu e țelul unei vieți, pentru ele, pentru Sara, aș vrea să încerce.

Să citească în primul rând, cărțile aduc lumea și lumina în tine.

Să învețe să conducă mașina.

Să meargă la un restaurant și să mâncânce o cină singure. Câte ați făcut asta vreodată? 🙂

Să ducă gunoiul.

Să schimbe becul.

Să meargă într-un oraș nou, pe care să îl descopere, singure.

Să fie curioase, curioase, tot timpul, să învețe, să caute, să descopere, să afle tot ce le interesează.

Să se descurce. Chiar dacă asta înseamnă să mâncânce mămăligă în fiecare zi timp de un an. Să poată să se descurce toată viața, oricând, să nu depindă de nimeni.

Îi doresc, le doresc, să își câștige (prin cele de mai sus și probabil prin multe altele) dreptul de a alege.

Să nu stea cu un bărbat pentru că are nevoie de el, material sau pentru ca societatea sau tipa aia enervantă din liceu să o considere normală. Fuck normal.

Să aleagă să stea cu un om, pentru că merge împreună cu el și nu în urma lui, pentru atâta timp cât vrea să o facă.

Și să nu fie niciodată nevasta cuiva (indiferent de ce bucăți de hârtie îi zac în dulap).

Jumătatea cuiva, însă, da, asta sper să afle cum e ;).

PS. All the ladies out there. Let’s give Beyonce a big fuck you. Dance with me on it.

LE. Și ce încercam eu să zic mai sus în imagini 🙂 (recomand fără sonor, muzica e cam cheesy, sorry about that :D)