Arhive zilnice: 11 ianuarie 2016

Blue Monday

Standard

Nu înțeleg programul de lucru. Serios. Mi se pare cea mai mare tâmpenie, cum mi s-a părut și școala. Am propriile mele idei despre cum ar trebui să muncim. Dacă aș avea compania mea, nimeni nu ar avea absolut niciun program și zilele de concediu ar fi nelimitate. Nici n-ar trebui să vină la job (poate ceva gen o dată pe an dacă ar fi un motiv pe care nu mi-l pot imagina acum pentru care aș vrea o ședință, dar sincer, e imposibil, urăsc ședințele și sunt convinsă că sunt inutile). Am avea proiecte, desigur, și chestii pe care trebuie să le obținem. Dacă la obținem, we keep the job. Dacă nu, we don’t. Atât. Singura regulă. Și pun pariu că am fi primii la orice :P, sunt convinsă că îți ies bine doar lucrurile pe care le faci pentru că vrei și pentru că îți plac, nu pentru că trebuie (nu cred în trebuie, am mai scris :D).

Evident, that was Utopialand și lucrez de luni până vineri, 9 to 5 (mă rog, 8 to 4 actually). Urăsc lunea just as bad as the next person.

Dar lunea de după vacanță ar trebui interzisă. Gen să avem în codul muncii. Prima luni de după vacanță este zi nelucrătoare.

Apropos, Blue Monday ar fi a treia din ianuarie (deci asta de urmează), cică ar fi cea mai deprimantă zi din an (dar am citit că de fapt e doar un bullshit și că there is no real data to back that up). Așa că o declar pe prima Blue Monday. My Blue Monday.

Luni, 4 ianuarie 2016.

Băi eram atât de deprimată că mi-aș fi tăiat venele pe lung. Am și întârziat (de obicei ajung pe la 7 jumate) și n-am mai apucat să beau cafeaua cu fetele. Ceea ce, desigur,  m-a deprimat și mai tare.

Apoi oamenii. I cannot do people on Monday after hollidays.

They were fucking happy. As in smiling. Își urau la mulți ani și se pupau. Voiau să vorbească cu mine despre cum a fost în vacanță. Să vorbească. Deschideau gura și le ieșeau cuvinte din ea. Cred.  Că nu îi auzeam. Volume off. Eram like: uai. but uai?

Stătam cu căștile pe cap, utiându-mă cât de urât puteam, nescoțând un singur sunet și doar mă gândeam cum dracu pot să respire în lunea asta, de ce nu e toata lumea în negru și jale și de ce nu bocim toți, unii pe umerii altora? Ăsta e, la dracu, singurul lucru decent pe care îl poți face luni după vacanță.

Cred că am scos maxim 5 cuvinte lunea trecută (am stat cu nasul în calculator, evideeent, dar evident că te așteaptă 3 tone de rahat cu treabă după vacanță, să fie chiar și mai frumoasă ziua aia) și am urât din tot sufletul, pe absolut toată lumea care a) zâmbea sau b) vorbea sau c) – și cel mai rău ura „La mulți ani!”.

Why the fuck are you happy? Singura parte bună a iernii (Crăciunul și vacanța de iarnă) a trecut, urmează 2 luni de ger și cioaflă și gri fără soare. There is nothing to be happy about. This is the fucking blue month.

Hai ziceți-mi, cum sunteți luni după vacanță? 😀 Hiphipura sau kill me now with a spoon?

IMG_8401

 

 

 

Reclame