Nesigură

Standard

 

Stăteam în vacanța de iarnă la o masă cu cafea împreună cu unul dintre prietenii mei din liceu (și soția lui). Ăsta e un alt lucru care mă face să zâmbesc tâmp când mă gândesc la Crăciun, că reușesc să mă văd cu oameni dragi, pe care nu i-am văzut de 1000 de ani dar pe care știu că și dacă nu i-aș mai vedea încă 10000 de acum înainte nu s-ar schimba nimic în felul în care vorbim sau în felul în care simt despre ei.

Și mă întreba: Fată (we talk like that, oat 🙂 ), ție nu ți-e frică uneori că nu-i creștem bine?

Ba da. All the time.

E unul din gândurile care mă bântuie des seara înainte să adorm (știi că un gând e important dacă vine seara, înainte să adormi).

Constant, dar constant, mă întreb dacă am idee ce mama dracu fac. Și nu cred că am. Oscilez între a mă considera o mamă prea dură sau o mamă prea permisivă, cred că reușesc să fiu ambele simultan, din păcate. Nu știu dacă ce alegem petru ea, grădinița, școala, nu se va dovedi a fi un dezastru. Mă gândesc care sunt lucrurile pentru care mă va urî când va fi adolescentă (pentru că vor fi, e mai cert și mai adevărat ca zidul alb din dreapta mea) sau cele pe care mi le va reproșa că nu le-am făcut bine când va fi ea mamă (o grămadă de lucruri vin și te izbesc în stomac despre propria copilărie atunci când ajungi părinte). Și m-am gândit deja la câteva și nu știu cum aș putea să le schimb. Sau dacă ar trebui sau pur și simplu trebuie să le las așa.

Mi se pare des că sunt o mamă rea. Mai ales când citesc, sau scriu pentru blog, sau lucrez poze, sau când în capul meu sunt gânduri în care nu e ea (mi se pare că sunt datoare cumva să fiu doar pentru ea tot timpul și mă lupt între a vrea să fiu eu și vina de a fi doar eu).

All the time.  I worry all the fucking time. I’m always worried.

Și eu pun aceași întrebare oamenilor în care cred. Cu câteva săptămâni înainte întrebasem și eu același lucru. Răspunsul a fost scurt. Nu. Cred că atâta timp cât îi creștem cu dragoste e ok.

E un răspuns al dracului de bun, indiferent din ce parte te-ai uita la el, e răspunsul pe care l-am mai dat și eu în alte articole lăsate pe aici, dar adevărul e că nu știu dacă chiar E de ajuns. Habar nu am. Sigur în teorie e bullet proof: tot ce am făcut am făcut cu dragoste, dar asta nu exclude deloc greșelile. Sunt nesigură, da, tot timpul, tot timpul, foarte foarte nesigură. De tot, nu numai de ce ține de Sara. De tot.

Dacă în alte aspecte ale vieții mele reușesc cumva să maschez apelând la scenarii peste scenarii și analize peste analize făcute în nanosecunde care mă fac să aleg varianta A sau B (serios, în capul meu se derulează un întreg film când aleg chiar și ruta pe care merg acasă), aici nu merge așa.

Indiferent câte de complicate ar fi ițele pe care le înod și deznod în capul meu ca să găsesc răspunsul la una din întrebările ce țin de Sara, nu reușesc să mă hotărăsc care e varianta bună. Rămân pe veci la intersecție pentru că nu știu ce stradă să aleg pentru ea, îmi e frică să aleg pentru ea.

Singura soluție pe care am găsit-o și e cea pe care o utilizez acum pentru a supraviețui fără a o lua (mai mult deâct sunt deja) razna e să go with my gut.

Când vine vorba de Sara mă bazez pe instinct. Aleg cu stomacul, nu cu capul, ba de multe ori I overwrite my brain.

Deci da. Sunt. Foarte foarte nesigură. Tot. Timpul.

IMG_7846

Anunțuri

6 răspunsuri »

  1. La multi ani!
    Nu esti singura, fac parte din club. Aseara m-a ajutat sa fac pizza, a vrut sa dea cascavalul prin razatoare, eu zic:”Irene esti mica (4,4 ani)”, ea:”Ba nu, sunt mare, uite ca pot!”.
    Si a putut, ca doar e mare.
    Vrea sa faca tot….e o priceputa, dar am atatea dileme.

    Apreciază

    • :)) La multi ani! Of course she can, chiar e mare la 4 ani jumate. Si despteapta, bineinteles, am stabilit asta deja, copiii sunt tare destepti. Serios.
      PS. Love her name. Una din melodiile care imi plac mult mult se numeste Irene.

      Apreciază

  2. Oh, sa vezi ce titirez sunt eu acum in intersectia Romania vs Franta. Daca as fi doar eu cu sotul, as alege fara sa clipesc. Asa, pentru ca decizia mea ii va influenta fundamental viata ei si pentru ca am o mie de intrebari legate de chestia asta, dintre care cea mai importanta este daca ea va fi mai fericita in final, intr-un loc sau in altul, fac ture-tumbe-duse-si-intoarse, pe scurt trag cat pot de timp inainte de a lua o decizie definitiva.
    P.S. in toata aceasta brambureala, m-am hotarat: la vara mergem in Creta, la Diamonds, mi-am adus aminte de vacanta ta din Creta si am facut rezervare 😀

    Apreciază

    • Te inteleg. Zau. Da chiar pe bune. Sotzoo ar fi vrut sa plecam din tara de 1000 de ori, si pana acum eu am zis de fiecare data nope, dar zilele astea si eu ma gandesc (serios) la plecare.

      PS. I smile a huge smile ca mergeti in Creta la Diamonds. Sa mergeti sa mancati porc sus pe deal, o sa va spuna ei unde e, e cel mai bun porc pe care l-am mancat in viata mea.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s