Arhive zilnice: 30 decembrie 2015

I wish

Standard

Ce vreți de la 2016? Mă plictisesc rezoluțiile, o spun în fiecare an, mi se pare o prostie să te gândești într-o noapte că vrei să te schimbi cum n-ai fost vreodată și să faci într-un an ce n-ai făcut în 10. I call bullshit.

Însă mi-a rămas așa, o chestie să îmi pun câte o dorință pentru noul an.

Cât eram tânără (maică) îmi doream să mă iubescă câte un băiat (I know, stupid).

Apoi sănătate, când n-am mai fost tânără. Încă îmi doresc asta, pentru toți ai mei.

Am un os defect, nu mi-am dorit niciodată chestii materiale. Urăsc întrebarea ce cadou vrei, ce ți-ai dori, sunt incapabilă să mă bucur la chestii din astea mari sau scumpe și nu îmi doresc sincer nimic. Dacă îmi trebuie ceva, strâng bani, o lună sau cincizeci și îmi cumpăr singură.

Vreau seri în care cei mai mari doi ochi căprui, puși peste un nas tare cârn și o gură îngrozitor, dar îngrozitor de frumoasă, se închid răpuși de somn, încet, încet, se deschid să mai lupte o dată dar nu reușesc niciodată, pierd în fiecare seară bătălia și adorm în timp ce eu respir fiecare milisecundă știind că fix ăsta aici și acum e raiul meu.

Îmi place mult să merg la mare, da, vreau asta de la 2016, să văd orice mare, marea mea, cât se poate de des și de mult. O iubesc mai ales când e singură și pustie. Dar pentru asta muncesc. De asta am nevoie de bani, ca să putem pleca în vacanțe. :))

Și m-am mai gândit să îmi doresc cărți. Dar nu orice fel de cărți. Am o mână de oameni [adică fix atâtea sunt, 5 persoane 🙂 ] cărora le duc și de la care primesc cărți. Cărțile (bune, pentru că am încredere în oamenii ăștia, nu poți să iei așa cărți de la oricine, e tare periculos, brrr, câte cărți de necitit n-am primit, nu e de glumit cu asta) precitite sunt cel mai bun cadou din Univers.

Îmi plac cărțile cu foi galbene. Vechi. Care miros. Nu toate cărțile miros, dar cărțile vechi au un miros anume care îmi aduce aminte de copilărie poate și de asta mă face fericită. Îmi plac paginile murdare de mâncare. Îmi place că cineva a iubit atât de mult cartea asta că n-a putut să o lase din mână nici la masă. Și eu sunt așa, unele cărți mă țin trează noaptea, le citesc când mănânc, când stau la coadă, le am în geantă pentru orice moment de pauză. Îmi place să caut în bibliotecă cărți pentru unul dintre cei cinci. Ce carte i s-ar potrivi. Să îi întreb înainte să ne vedem după o vreme cum stau cu cărțile, dacă e cazul să aduc una. Și dacă răspunsul e da patrulez în sus și în jos prin bibilotecă și mă gândesc la cum e omul ăla acum, în ce sfert de lună se încadrează, și mă opresc la o carte care cred că i s-ar potrivi. Îmi place mult și să primesc cărți citite. Să mi se pună-n brațe fără menajamente și fără drept de apel. Ia și citește. Cartea asta. E de citit. Și citesc. Întoteauna le citesc :). Ok, știu că iar o să se plictisească toată lumea la articolul ăsta, scuze, dar cărțile chiar sunt enervant de importante pentru mine, am mai scris, trișez să trăiesc multe alte vieți prin ele, ce poate fi mai grozav de atât? :).

Deci, dacă e să-mi pun o dorință pentru 2016 (pe lângă sănătatea aia pentru oamenii pe care îi iubesc) aș vrea niște cărți din astea, vechi, bune, citite, cu foi galbene, miros și pete de grăsime.

wish_dandelion_poster-r71b444ce293f45babbb7969168b19db5_rj4_8byvr_324

Reclame