Cozi

Standard

Noi avem un fel de cantină. Ok, o cantină. La buro zic.

Crecă toți avem.

Mâncarea e meh și mă ajută să îmi păstrez silueta din liceu (cu puține chestii mă mai pot lăuda încă, so indulge me).

Mie mi se face foame fix, dar fix la 11:15. Apparently mie si tuturor oamenilor cu care lucrez în clădire pentru că de fiecare dată când ajung acolo e coadă.

Acuma, unu la mână că din start tona de oameni mă face ușor anxioasă, it always did.

Daaaar, am niște căști din ăstea mari (alea cu wifi, v-am povestit de ele) cu care reușesc să ignor tot, visez în lumea mea, nu mă deranjează (mai nou) să aștept și cred că reușesc să transmită destul de clar mesajul pe care mi l-aș vrea tatuat pe frunte: fuck off.

Atâta că sunt unele chestii pe care nu le înțeleg:

  1. Cum este posibil când stai la o coadă de 15 minute, te-ai holbat la toate căcaturile alea de produse din vitrină (pe care oricum le vezi în fiecare zi, că-s aceleași, nu e like, oau, ce surpiză, sunt 20 de feluri noi de mâncare, CE o să aleg azi, my oh my), când ajungi acolo la creatura care vinde, să nu știi dracului CE vrei să mănânci? Și să faci să mai aștepte o leacă toată coada ce șerpuiește transpirată către ușa de la intrare de-o să miroase a tocăniță pentru tot restul ședințelor din zi?
  2. De ce trebuie să mă atingi? (am mai scris asta, dar urăsc să fiu atinsă de oamenii pe care nu îi cunosc și și la cei care îi cunosc nu-i o fericire dacă nu vine cu o doza uriașă de sinceritate). Crezi că dacă te lipești de mine coada va avansa mai rapid? Nu mă mai împunge cu portofelul din mânuța ta grasă, nici cu sutienul ăla blindat de 3 bureți.
  3. Știu că se vede de la o poștă că tot ce fac și respir este fucking awesome (glumă). Dar chiar trebuie să te holbezi ce vorbesc pe Whatsapp cu prietena mea? E ok, nu e like aș avea vreun secret, dar rili, rili, chiar e atât de interesantă conversația noastră?

Pauză. Trebuie să vă povestesc asta.

Eram cu o prietenă într-o cafenea cu cafea bună (am harta locurilor cu cafea bună din București în cap, if in doubt, ask me). Și vorbeam de Inside Out. Îi ziceam că toată lumea e în șpagat după el și că mie mi s-a părut o plictiseală absolută și că nici măcare n-am putut să rezist până la final, am adormit :D. Și lângă noi, la masă, era o creștină.

Care, textual, mi-a zis:

-Bună, scuze că am tras cu urechea, dar trebuie, trebuie, trebuie să te uiți la finalul de la Inside Out, este bestial.

And I was like Dude. Rili? Adică ok, nu era prima oară când într-o cafenea toată lumea participa la discuția în care mă aflam, asta e, sunt mici mesele, dar pe bune, te prefaci că citești o carte, că-ți studiezi oja de pe unghii, că te dai pe feisbuc, CEVA.

Și io i-am zis: Bună. Cum te cheamă?

Lia mi-a zis, râzând as if the Universe was fucking pink.

Lia să știi că dacă o să văd finalul de la Inside Out o să fie din cauza ta.

Și acum vreau să recunosc public că I fucking lied. Lia, ești un străin dintr-o cafenea. We are not friends. I do not trust you. Nu mai trage cu urechea la conversațiile altor oameni, nu știu ce ai văzut prin filme, but it is not cute. Unii oameni (as in eu) se întâlnesc cu prietenii lor și vor să vorbească cu ei. Și atât. Deci nu, n-o să mă uit la finalul de la Inside out din cauza ta. Ever. Yes, I am a bitch.

Revenind la coadă.

Creatura care mă împunsese cu portofelul (și sutienul, God! God! cu sutieeenuuuul) ajunge la rând și cere:

-Dați-mi și mie o porție de „paneloni” din ăștia.

Poftă mare. Noi să fim sănătoși. IMG_9369

 

Anunțuri

10 răspunsuri »

  1. Sheeeee’s back!
    Honey, incep sa te recunosc. You got me scared for a while there, I thought you were really, deep down insinde, a softy. Not! The „BIATCH” is back!
    Asta cu bagarea in seama ma dispera si pe mine.. La rand la Carrefour, vorbesc cu sotul, suntem cu plodul din dotare, si se trezeste duduia din spate sa se integreze in discutie. De ce Dumnezeu ai vrea sa te bagi in discutiile de familie, private, ale unei familii. Get a life! Jiiiz!
    -Ma cunosti?
    -aaa…nu!
    -Bun, keep it that way. Consider yourself lucky!

    Apreciază

  2. M-am trezit cu fata la perna și copilul la fel. L-am lăsat cu greu la gradi și m-am oprit la OMV sa beau o cafea, un pic de energie înainte de o zi luuuunga și grea. You made my day cu ce ai scris, m-ai făcut sa zâmbesc. Sar’mana 🙂

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s