Mos Nicolae

Standard

E sâmbătă seara și îi reamintesc Sarei că dacă vrea să vină mâine Moș Nicolae ar face bine să-și curețe cizmele și să le pună sub brad (da, evident că e făcut deja).

Vine baletând spre mine, mă escaladează ca pe un munte până ajunge la mine-n brațe, cu nasul lipit de nasul meu, cu ochii ăia mari în ochii mei și mă anunță că imediat ce termină castelul ăsta la care lucrează acum își face cizmele. Ce-mi aduce Moșul?

Habar n-am, zic, se zice că aduce copiilor cuminți jucării și copiilor care nu au fost la fel de cuminți un băț.

Suspectez că habar n-are care e faza cu bățul și de ce l-ar primi copiii răi. Nici că am de gând să îi explic, nu pierde nimic dacă nu știe la ce folosește un băț.

Sara, cu luminițele ei în ochi care mă fac să cred încă în umanitate, îmi cântă: Mami, e ok și dacă nu primesc nimic, am oricum atât de multe aici!

Ok.  Da, îs mândră as fuck.

Sara da. Are. Și ai voștri probabil. Cred că au primit cu toții cadouri de la Moș, nu? Foarte bine. Așa și trebuie, e treaba mea să îmi fac copilul fericit și exact asta am de gând să încerc măcar să fac.

Atât că în fiecare zi de când e Andrei acolo, mă gândesc la alți copii. La copiii refugiaților care vin cu bărci în Grecia. Citiți pe pagina lui despre fetița cu Twix.  Despre Bob, de care m-am îndrăgostit după ce am aflat că și-a părăsit jobul și a venit să ajute în Grecia. Despre puiul de om care a învățat să înmoaie biscuiții în ceai de la un urâcios român plecat de nebun, și el, în lume, să ajute oameni.

Și uitați-vă la el, în poze. La moaca lui.

O vedeți? Credeți-mă. E fericit.

E fericit pentru că e bun și pentru că îi ajută pe oamenii ăia. Pentru că a plecat pe banii lui și din banii ăia probabil în loc să mănânce el cumpără dulciuri fetițelor cu ghiozdane roz cu Elsa.

Da, sunt mândră as fuck și de el :).

Așa că vă propun ceva.

Mnu. Nu vă propun.

Vă ofer. Serios. O rețetă garantată la fericire.

Să fiți și voi la fel de fericiți azi. Să aveți și voi mutra aia a lui de blândețe și împăcare. Să shit rainbows today.

Da, e despre egoism. E pentru voi în primul rând, nu vă păcălesc.

Făceți-vă vouă un cadou de Moș Nicolae și donați pentru un cărucior în care o mamă obosită să-și adoarmă copilul, pentru o masă caldă pentru un om care n-a mai avut una de cine știe când și care poate tocmai și-a pierdut prietenul cel mai bun în apele alea pe care le iubesc eu atât din Grecia. Pentru zâmbetul unei fetițe.

Do that today. Credeți-mă, voi veți fi cei câștigați din asta.

PAYPAL-uri:
ancaponea@yahoo.com
mantzydonatii@gmail.com

CONTURI RON
RO65BREL0002000838100100
sau
Violeta Mantog
RO61RNCB0150051979360006

PS. Copipastă de pe messengerul nostru, de vinerea trecută.

Oana: Boule. M-ai facut sa plâng dis de dimineata.

Andrei: Scriu acum o poveste frumoasa cu fetita asta (Și a scris. Sper că le citiți pe toate și le simțiți pe toate cum le simt și eu. )

Oana: Hai scrie. Sa mai bocesc putin. (And I did. Și joi, și vineri, și acum când scriu plâng ca o vacă (and I do not admit that easily). Eu una nu o să uit niciodată niciuna din poveștile pe care le scrie el, acum, de acolo și nicio privire din ochii copiilor ălora (e toată tristețea lumii în ochii ăștia doi căprui de mai jos.).

Make her smile. Please. Make those eyes smile.

12346756_10205455358086953_1247730894_n

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s