Arhive zilnice: 4 decembrie 2015

Bătaie

Standard

Am luat de mai multe ori bătaie în viața mea. Prima oară aveam 5 ani și locuiam la parterul unui bloc prăfuit cu bunicii mei și mătușa mea, care cred că e rătăcită aici din ceva Univers paralel pentru că o cunosc de aproape 34 de ani și nu-i găsesc nici un os rău.

Marin stătea tot la parter, față în față cu apartamentul nostru. Avea 7 ani și 4 frați și ar fi trebuit să meargă la școală, dar nu prea mergea. Umbla numai în o pereche ruptă de pantaloni scurți și reușea să fie veșnic foarte murdar pe restul corpului neacoperit de bucata aia de cârpă. Avea părul blond cenușiu, ciufulit și mânca semințe prăjite de mama lui (Maria) în cuptor.

La Marin am văzut prima oară exteriorul aparatului reproductiv masculin și de la el am învățat toate înjurăturile pe care le știu. Ni le prezenta tuturor, pe ambele, în mod nediscriminatoriu.

Eram în spatele blocului, mă dădeam Nadia Comaneci pe o bară albastră când m-am hotărât că așa nu se mai poate, trebuie să fac ceva. Eram câteva fetițe, vreo 2 mai mari și vreo 2 mai mici și Marin ne strica jocul, furându-ne obiectele pe care le strângeam cu sârg să ne jucăm de-a magazinul.

L-am măsurat din priviri și am înregistrat că era de 2 ori mai mare ca mine (nici nu era foarte greu la gabaritul meu) dar nu m-a deranjat. Sigur că îmi era frică. Dar voiam și puteam să îl bat. În capul meu era evident că o să câștig pentru că doar eu eram de partea binelui, apăram munca noastră și el era rău, ne fura (și ne mai și înjura pe deasupra). Și în toate poveștile mele, binele câștiga (remember Tamago de la Guerilla, da? 🙂 ).

Așa că i-am zis întâi. Că dacă nu ne lasă în pace, o să îl bat.

Nici măcar nu m-a luat în serios.

M-am apropiat și am vrut să îi dau un pumn dar sincer nu cred că am apucat, mă lovea deja în stomac cu viteză și îmi amintesc că mă gândeam că nu îmi imaginasem că o bătaie doare atât de tare.

A doua oară, tot de la niște băieți, culmea e că nu m-am bătut niciodată cu o femeie. Mergeam cu niște colege, iarna (lupta de mai sus s-a desfășurat într-o zi caniculară de vară) spre casă și era o armată de puști care voiau să ne frece cu zăpadă. N-am înțeles niciodată bullying-ul (deși m-a interesat subiectul și am citit că de fapt se pare că e o adaptare evoluționistă și că cei care bully around sunt mai atractivi în ochii femeilor – mă rog,  garantez în scris că nu în ochii tuturor femeilor). Le-am zis că nu vreau (urăsc frigul și încă simt zăpada aia care îți intră sub haine pe pielea caldă), să ne lase în pace dar m-au ignorat. Nu era o zi foarte bună să mă supere, tocmai aflasem că nu există Moș Crăciun (prin clasa a 2-a).

Ei, pe vremea aia mă uitam la un serial (ceh? sârb?) Linda. Era cu o tipă care știa arte marțiale. Și cred că în capul meu era că dacă m-am uitat la el, și am văzut mișcările, atunci pot și eu. Am urlat la celelalte fete să fugă și am scos chiar sunetul ăla ascuțit de luptă, înainte să încerc să-i trag un picior mârșavului care era cel mai aproape de mine, fapt ce a generat hohote zgomotoase din partea adversarilor. M-au prins de picior și m-au trântit pe zăpadă, având grijă să îmi bage de vreo 2 ori mai multă zăpadă pe sub fular și să primesc pe față probabil zăpada alocată tuturor fetelor. Au mai scăpat și niște picioare pe ici pe colo. M-a usturat fața o săptămână.

Ați crede că astea 2 episoade mi-au fost suficiente, dar nu. Se pare că nu am inteligența necesară să învăț lecția asta. În continuare cred în ceea ce îmi spun cărțile mele și  în continuare iau bătaie (la figurat doar acum).

Și mă gândesc de o vreme că va ajunge și Sara aici și că habar n-am ce să-i spun despre treaba asta. Binili chiar învinge? Sau mai bine capul plecat sabia nu-l taie, a la românica așa.

Brrrr, winter is coming.

IMG_6651

 

Reclame