Bday

Standard

Se apropie ziua mea. Urăsc ziua mea și o urăsc de când mă știu, nu de acum de când sunt babă.

Cel mai mult mă termină pupatul (dar cu asta deja s-a dat sfoară-n țară) și urările. Nici nu mă pornesc cu cadourile (sincer, urăsc majoritatea cadourilor, nu, nu îmi plac, da, mă prefac când zic Vaaai, ce drăguț). La mulți ani și încă 300 de rahaturi false-n coadă. Egal urăsc să le și fac. Mi s-a cântat de ziua mea. Cântat. I died. Died.

Hai să vă spun un secret.

Când colegul meu din stânga observă că n-am zâmbit azi și mă întreabă dacă sunt ok.

Când colegei mele din dreapta i se umezesc ochii când îi povestesc o poveste în care cred.

Când A. îmi ia o cutie de Cola doar pentru că știe că am nevoie de ea după o zi grea.

Când M. îmi spune, după ce am țipat la ea (fără motiv) că nu se poate supăra pe mine no matter oat.

Când mă plâng că lumea e greșită și o doamnă dragă mă ceartă că nu pot să iubesc chiar tot.

Când cineva aude că am o zi proastă și vine la mine acasă și mă face o după-amiază întreagă să râd.

Când altcineva înțelege că nu pot să omor viermele pe care l-a găsit în salată, ba chiar mă ajută să îl mut în planta de pe masă, acea altcineva care știe că urăsc pupatul dar iubesc îmbrățișările sincere.

Când L. îmi aduce ultimele ei 4 pastile de Propolis (deși știe că nu cred în ele) când vede că sunt răcită. Și eu le iau cuminte (deși tot nu cred în ele).

Când găsesc, de fiecare dată, noaptea, când ajung acasă după o deplasare lungă o cutie de cola în frigider.

Când mi se aruncă un boț de om în brațe și mă strânge cât poate ea de tare și apoi mă întreabă, îngrijorată, dacă m-a durut și eu îi zic că na, așa e când iubești.

Și sunt atât de norocoasă și de fericită că mai am sute de exemple.

Alea sunt lamulțeanurile mele. Nu am nevoie de altele.

La fel cum cei care spun lucruri urâte când mă întorc cu spatele, ar trebui să o lase mai ușor cu urările, pentru că chiar dacă mi se spun platitudini cu zâmbete false și politicoase, știm cu toții că nu sunt adevărate, și că, de fapt, ne dorim reciproc un warm fuck you too.

Urăsc lamulțeanurile și ziua mea. Arhivez însă, și țin minte la fel cum țin minte ce muzică îi place fiecărui om pe care îl cunosc, toate cadourile mici pe care le primesc zi de zi din partea oamenilor dragi.

Deci nu-mi spuneți, vă rog, la mulțean de ziua mea. Mi-ați spus deja, într-un fel sau altul 🙂

PS. Desigur, articolul de azi e pentru toți Andreii și Andreele cărora nu le place atenția (nonlamulțean). 🙂

IMG_6124

Anunțuri

Un răspuns »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s