Arhive zilnice: 23 noiembrie 2015

Despre timiditate

Standard

Mă întreb de ceva vreme dacă a fi introvertit se moștenește.

Sper că nu.

Dar cred că da.

Monkey see, monkey do.

Nu pup oamenii, urăsc să pup oamenii.

Sara nu pupă pe nimeni (amândurora ne place însă să îmbrățișăm oamenii la care ținem, pupicii îi păstrăm doar pentru persoane foarte speciale, Sara de exemplu mă pupă doar pe mine).

Și once in a blue moon facem câte un gest din ăsta de mare iubire. Vi-l spun pe-al ei, că na, eu sunt babă. Uneori, seara, când mergem la culcare, îmi ia palma și mi-o pupă fix în mijloc, apoi o ține în brațe și adoarme cu capul pe ea, nu înainte să îmi spună: „Mămica mea, te iubesc!” (numai noaptea, cu lumina stinsă sunt mămica ei, în rest sunt doar mami). Și eu stau acolo în pat și mă uit la ea și mi-e foarte frică (întotdeauna mi-e frică când sunt fericită).

Eu nu intru niciodată în vorbă cu alte persoane dintr-un grup nou, sau în parc, sau la grădi pe bancă.

Sara nu intră nișiodată în vorbă cu alți copii noi din parc sau de la o petrecere, îi studiază de pe margine pe cei pe care îi găsește interesanți, dar nu se duce ea la ei.

Amândouă, cel mult, răspundem dacă ne place persoana care ne abordează.

Mie îmi place să stau să citesc acasă decât să merg să văd oameni. Orice oameni. Chem în vizită, în habitatul personal sau ies la cafele doar cu persoane din foarte bulă. Am dat add pe Facebook în toata viața mea la 5 persoane. Nu înțeleg cum pot să am 150 de prieteni în lista (că doar NU am 150 de prieteni).

Sara nu vrea să iasă niciunde. Refuză playdate-uri constant, când n-are chef, când nu îi place persoana. Are prietene la grădiniță, dar alese cu grijă și nu îmi pare a fi unul din copiii populari, cu mulți prieteni. O surprind în multe fotografii în timp ce ceilalții copii sar, dansează, sau cine știe ce activitate au cum stă într-un colț fără să facă nimic, doar privind :).

Eu sunt tăcută (foarte tăcută) în grupuri noi.

Sara se lipește de piciorul meu și nu glăsuiește nimic în preajma copiilor pe care nu îi cunoaște.

Vai de fundul vostru dacă ne place de voi că atunci vorbim amândouă de nu știi ce te-a lovit și unde ne e butonul de stop.

Și aș putea continua la infinit.

E clar că Sarei îi plac oamenii (se super entuziasemează când aude că avem musafiri, chiar dacă sunt doar oameni mari sau când e invitată la o petrecere de-a unei prietene) mai mult decât îmi plac mie (nu-i greu, mie chiar nu-mi plac). Sau că eu urăsc formalismul și oroarea zilelor de naștere, pe când Sara abia așteaptă petrecerea de ziua ei. Sunt și diferențe, ea e clar întotdeauna mai bună ca mine.

Dar mai e la fel de clar că eu nu sunt un exemplu de sociabilitate. Nu intru în contact cu oameni noi, refuz orice small talk și să acord timpul pe care mi-l cer alte persoane pe chestii care nu înseamnă dracului ceva și ăăă chiar îmi plac doar prietenii mei.

Și atunci ea de unde să învațe să facă flick flack-uri sociale, să mingle la petreceri și să râdă fals cu capul pe spate când fac băieții glume proaste, să fie the popular girl in highschool.

Fuck, mi-am condamnat copilul să nu fie niciodată the popular kid in highschool :(.

Wait. That’s suppose to be a bad thing? 🙂

Shy people out there, cum e? Copiii vostri sunt la fel de introvertiti ca voi au ba?

LE. Uite ce-am gasit :)). Textul de mai sus in imagini. I died @the one with the squirrel, things I like, the hairdresser, the writing, the parties, dying of embarasement (this is definetly what I’ll die of), my birthday, friends, writing, books and so many more. Awesome. Made my day.

IMG_5555-001