Cartea bate filmul

Standard

Step 1. Văr-miu îmi aduce o carte mică, neagră. Începe cu o înmormântare. O citesc și e una din cărțile alea rele care te aruncă-n gri și care te face mic și care îți schimbă puțin viața.

Step 2: într-o conversație banală despre copacii ăia pe post de mormânt se menționează întâmplător o carte mică și albă. O citesc, și mă repară după cartea mică și neagră.

Step 3: Curioasă (as always, nu poate menționa nimeni nimic de cărți că mă pornesc cu întrebările) mă interesez care e cartea preferată a persoanei cu cartea mică și albă, o citesc.

Step 4. Îmi place, e cartea care m-a făcut să nu mai port ceas. În ea se vorbește mult despre o altă carte, Walden.

Step 5. O citesc pe-un picior de plai, într-un hamac. Nu cred în suflete pereche (și în mai nimic din rahaturile aferente vrăjelilor astea) dar dacă ar exista, atunci Thoreau ar fi sufletul meu pereche. Un mic inconvenient ar fi că a trait acum 200 de ani. Și că avea nasul cam mare.

Step 5. Văr-miu nu mă bagă în seamă cu cartea mea (de obicei îmi confiscă cărțile pe care le citesc, dacă i se par interesante) și își alege (în același timp, tot pe-un picior de plai) o carte de Sabato.

Step 6. O citește într-o noapte și a doua zi dimineața îmi arată că Sabato povestea de cartea mea, de Walden.

Step 7. Îmi fură cartea.

Step 8. Peste multe săptămâni, într-o seară fără lună, îmi trimite printscreen cu cartea mea. E dintr-un film ciudat, cu un tip ciudat (îmi zice).

Step 9. În aceeași seară mă uitam la el.

Step 10. Am dat laic pe FB înainte să se termine (that never happened before) chiar dacă știam că a doua zi dimineața o să mă mustre conștiința că n-am așteptat. But truth is I’m into weird (movies too).

Și da, e un film mic (nu ca durată, dar e un film mic, dacă vă uitați la el cred că o să înțelegeți ce zic) foarte foarte ciudat (se tace mult, încep să cred că am ceva cu filmele în care nu se vorbește, e iar despre sunet și la dracu, despre cartea mea). Îi spuneam  (tot în noaptea aia) unui prieten  (din copilărie) că 99,999999 din oameni nu vor plăcea filmul ăsta. M-a certat, a zis să nu mă mai cred așa singură.

I-am zis că nu, 0,0000001 e un procent destul de bun :). Am calculat. Sunt 7 oameni la procentul ăsta. :). Ok, are ceva mai multe laicuri pe feisbuc (dar nu cu mult mai multe, văr-miu are mai multe laicuri :D).

Upstream color. Numai dacă sunteți în procentul ăla de mai sus :).

PS. dacă îl vede cineva și îi place (but don’t lie, I will know), tell me. Vreau să îi cunosc pe cei 7 :)).

PPS. Dacă știți filme ciudate, give it to me. Cărți nu, că cică și așa citesc prea multe din astea. Plus că m-am apucat aseară de Conversație la Catedrală. I can read again. Ha!  🙂

LE. Acum ma uit la Winter Sleep. Recomandare ca urmare a solicitarii de mai sus. Revin și completez daca mai vad filme bune ca urmare a articolului asta, chiar sper să se facă cel mai lung articol al meu, cu 1000 de pași :)).

 

 

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s