Sink in autumn

Standard

Îmi plac zilele cu soare și cu frunze galbene, îmi place temperatura nici prea caldă nici prea rece care mă face să vreau să stau pe o bancă în parc o zi întreagă, să citesc și să mă încălzesc așa.

Ieri am dansat pur și simplu într-un birou (puțin, nu foarte mult, dar suficient să-mi fac o colegă să-și facă cruce). Fusesem până la Mega să iau o cola și era o zi atât de frumoasă, era suficient de frig încât să îmi țin mâinile pumni în buzunare și gluga pe cap, dar și suficient de cald încât să nu mi se facă nasul roșu. Era soare și soarele printre frunzele galbene și roșii e cel mai frumos soare. Mergeam uitându-mă mai mult în sus și zâmbind, e plin de clădiri vechi în zona unde muncim noi. Am căști noi (wireless, cum naiba am trăit până acum fără) și muzica mea (aia de e doar a mea :P), pe repeat în ele. M-am oprit să salut un câine care se urcase pe un gard, în curtea unei case părăsite, să lenevească într-o rază de soare. Au venit încă vreo 6, începuseră să mă mârâie, dar le-am explicat că doar m-am oprit să vorbesc cu prietenul lor și au încetat. Apoi, homeless-ul care locuiește la parterul clădirii noastre, în o cutie de carton (v-am mai povestit de el, îi zic homeless pentru că nu-mi place termenul vagabond și altul nu găsesc) mi-a făcut cu mâna semn să-mi dau căștile jos. Voia să știe ce ascult. Cred că am părut complet dusă cu pluta, pentru că m-a blocat întrebarea. Nu prea mi se părea potrivit să îi zic: O obsesie cântată de un tip pe care îl suspectez că e extraterestru. Tot el m-a salvat, m-a întrebat dacă rock. M-am înseninat, da, rock. Răspunsul ăsta e mai ușor.

Plimbarea aia m-a făcut fericită. Da, lucrurile astea mă fac fericită. Am zâmbit o săptămână când mi-a arătat cineva că mașina mea are o chestie cu care pot asculta direct muzică de la telefon. I-am zis că e ca un cadou. Da, cadourile astea îmi plac.

Apropos, cred că plimbările sunt obligatorii în viață. Cu precădere toamna. Mers încet, musai, fără scop. Căscat gura. Privit oameni. Nu se poate să nu aveți timp. E ca la nu am timp să citesc. Nup, nu merge așa. Jumătate de oră pentru o plimbare se găsește, chit că decalez ora de trezire. Revenim.

Mă hrănesc cu soare. Și mi-e frică de zilele alea lungi cu ploaie, întunecate, când toată lumea tace. Oftez când mă gândesc că urmează cel puțin patru luni de gri. Brrrr.

Însă mi-am dat seama că am nevoie de ele. De mine în ele. Aș fi plictisitoare ca o linie dreaptă fără ploile de toamnă, fără zilele scurte de iarnă în care nici nu sunt sigură dacă am fost aici. Am nevoie să nu zâmbesc, să ascult muzică leneșă, să tac. Scriu încet și răspund greu în zilele astea, îmi bântuie prin cap catastrofe și dezastre. Sunt visătoare și sentimentală și uneori spun lucruri stupide. Să nu mă certați dacă vă spun lucruri stupide în zilele astea, aș fugi să mă ascund într-o gaură de copac până trece iarna.

Era cât pe ce să n-am nicio muzică luna asta.

Dar într-o duminică leneșă cu mult soare, plecam cu Sara la plimbare și, când mă îndreptam spre locul meu, după ce îi legasem centurile, cei 2 copaci sub care parcasem și o rafală de vânt a făcut să se scuture sute de frunze mici, uscate. Am închis la loc ușa mașinii și doar am stat acolo, așteptând să mă plouă cu ele. Habar n-am cât a durat. A fost unul din momentele alea când timpul se oprește pe loc (v-am spus, și n-am glumit niciun pic, că timpul e maleabil).

Așa că am amestecat ceva melodii-ntr-o ciorbă, tot cam cum e toamna mea, cum sunt și eu. Cu zile cu soare, melodii neserioase, când râd în hohote și zile cu ploaie, melodii în gri, când mă uit urât la viață. Uneori, chiar cu unele proaste. Ideea în care postez playlist-urile mele nu e că vă vor plăcea în întregime (don’t) ci că veți găsi, poate, o singură piesă care să vă facă să zâmbiți. Și asta m-ar face fericită, la fel ca plimbarea de mai sus. Serios, nu glumesc.

Playlist de noiembrie.

PS. Made up my mind, I do like jazz. Hint: don’t jump to conclusions, wait for it, it’s not just another sad song/playlist/day/season/life.

Anunțuri

5 răspunsuri »

      • Frunze galbene, ruginii, plimbari prin parc, mare, soare, carti la malul marii…Chesus, mai lipseste o cina la lumina lumanarilor si nu te mai recunosc.Bitch about something, woman. Save yourself! :))

        Apreciază

      • :)) Hm, si chiar speram ca te referi la romantism ca si curent literar (si asta ar fi fost rau, nu ma caracterizeaza), dar cina la lumina lumanarilor? :)) Nope, sorry, never been my type. E despre mine si despre Sara. Nu prea am cum sa iau cu ea cina la lumina lumarilor :P. Desi….Nope, nici macar cu ea. Not my type. Will be. Bitchy. Soon Enough. Dar n-am chef sa scriu saptamana asta. Prea scrie lumea pe spatele copiilor alora. N-ar trebui sa scriem niciunul nimic, toate sunt mici pe langa. :).

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s