Băi, sunt bătrână. Ăsta e adevărul. Am dobândit pretenții absurde.
Eram la Mol să alimentez pe la 7 dimineața. Soare pe strada mea, muzica în căști, dădeam din picior și mă gândeam la cafeaua pe care o să o beau la buro din cana mea superrrrbă când m-a trezit cucoana de la casă, care ulra la mine, deși creștinul din fața mea încă își strângea catrafusele:
-Hai, ce doriți?
Eu? Mă gândesc. Pe bune, așa vorbește cu mine?Da ce i-oi fi făcut? Adică zâmbeam cu zâmbetul meu de viața e frumoasă, cât casa. Și nici nu aveam cum să mă apropii de ea pentru că na, nenea era încă acolo.
Da, cu mine vorbea.
Bună dimineața, pompa 5 vă rog, îi zic, de la 5 metri distanță și astea (nimicuri pentru drumul lung pe care îl aveam de făcut după-amiaza).
Ok, îl împinge pe nenea mai încolo, îmi ia alea, scanează nervoasă, țâșpe lei.
Un leu! se răstește
Mă uit încă zen și surprinsă la ea.
UN LEU, dați-mi un leu! un pic mai tare, de parcă nu aș fi fost acolo când urlase prima oară.
Așa că am întrebat-o, cu toată bunăvoința și tot calmul și tot soarele din lume:
Nu vă supărați, dar de cuvinte ca: bună dimineața, poftiți, vă rog, mulțumesc, ați auzit?
Ezită câteva secunde, pare a fi o urmă de umanitate acolo, pe care o acoperă repede și mi se stropșește:
Dacă ați lucra ca mine aici și dumneavoastră ați fi la fel!
Am zâmbit și-am plecat, dar nu, futu-i mama ei de treabă, n-aș fi la fel și m-am săturat de toți mojicii care își găsesc scuze să fie așa.
Nu aveți băi, nicio scuză, sunteți bădărani.
Repetați după mine: Bună dimineața, te rog, poftim.
Mulțumesc!
Grrrrrrrrrr.
Fata, sterge-ti zambetul ala de pe fata, ala cat casa, ca me enervezi pe mine deja. OK? Waaaaay better! :)) In rest, subscriu. Ma neervez fantastic cand rage o duda de asta la mine la primele ore ale diminetii, si care mai are si logica aia de viata care o face sa se creada mai impovarata de job decat altii.
ApreciazăApreciază
E involuntar, te asigur.
ApreciazăApreciază
Explicatie: Plecam la mare ziua aia 🙂
ApreciazăApreciază
Se iarta si se accepta. N-ai cum sa n-ai ranjetul cat casa poporului cand pleci la mare.
Asta nu face decat sa agraveze atitudinea respectivei. Cum sa ridici vocea la o persoana aflata, dimineata, in drum spre mare. WTF?
ApreciazăApreciază
:)) eram spre birou, dupa plecam la mare, dar multumesc 😛
ApreciazăApreciază
Pingback: De toamnă | Sleepy 00