---

Nu cred în destin. Că Universul e aici să conspire la fericirea mea sau cum naiba era tâmpenia aia. Cred că suntem doar o planetă singuratică într-un colț de galaxie într-un Univers pe care nu-l cuprind în minte. Nu e niciun Dumnezeu cu barbă acolo care mă trage la stânga sau la dreapta. Niciun destin care setează când o să am un copil. Nici nu cred în suflete pereche, în cazul în care vă întrebați. Mba nici măcar în dragoste la prima vedere. Da, cred că evoluția e aleatoare. Cred că totul e aleator. Și cred în explicații logice, atunci când se pot furniza, când nu, retur la aleator.

Sunt o non-credincioasă. A non beliver.

Dar. Hai că știați că urmează un dar.

Cred în magie, la naiba.

Ok, nu toată lumea îi spune așa. Am citit-o sub multe forme: calitate, armonie, mindfulness etc. etc.

Eu aleg să îi spun magie, poate pentru că încă cred în povești, doar de asta citesc :):

-Sara. tot ce are legătura cu Sara e o magie. Din secunda în care am simțiti că am rămas însărcinată cu ea (pentru că da, am simțit) până acum când îmi spune Te iubesc și totul între. M A G I E.

-când ajung la mare

-când înot

-când mangai un caine care n-a mai fost mangaiat de mult

-când merg pe nasul unei bărci, în Deltă și înghit apă sub mine

-când mi se așează un fluture pe degete

-când mă găsesc în o carte

-când 2 libelule îndrăgostite fac nod peste mine în un râu rece de munte

-ploaia de stele căzătoare

-când faci cadoul potrivit

-când conduc pe o șosea ondulată cu un apus tovarăș de drum

-când mănânc nachos cu brânză, la cinema, la un film de Oscar (my scale)

-când cobor un deal pe ATV, cu vântul în față și chiui cât pot de tare și da, mă simt infinită (cine n-a văzut Wallflower să se execute acum, vă rog)

-când colind păduri singură

-când râd, pe bune, în hohote

-inima de pe Pluto

-când îmi găsesc gândurile în mintea cuiva

-când stau să mă cert până dimineața la 5 cu niște oameni dragi pe chestii absurde (don’t ask 🙂 ).

toate astea însă trebuie să le simți, cu totul, să oprești timpul în loc pentru ele (e foarte ușor, nu trebuie să vă speriați, timpul nu-i deloc o linie dreaptă).

Pentru mine asta e magie.

Pentru asta suntem aici, pentru asta trăim.

Pun 2 poze, de la mare, de weekendul trecut. Una cu pișerele mele și-ale Sarei, care n-a mai avut răbdare să se dezbrace și i-a trebuit să intre în apă în secunda în care am ajuns, pentru că like mother like daughter și pentru că sunt șpagat că și ea iubește atât marea.

A doua, tot din weekendul ăla, cu o poză făcută tot la mal de mare, cu un citat dintr-o carte. E despre stele și despre frică și la fel ca de fiecare dată când mi se întâmplă, mi s-a părut ireal și m-am uitat în stânga și în dreapta să fiu sigură că e adevărat. Și încă nu sunt sigură că e, de asta o pun aici, dacă o vedeți și voi, poate am o șansă.

Tell me. Do you believe in magic? 🙂

PS. Duamne ce siropoșenii de articole bag în ultimul timp, săptămâna viitoare musai să schimbăm niște răutăți ceva 😛

PPS. Încă una cu speed of light de la Queen, oameni suntem :)). N-ar trebui să mai ascult Queen, face muzica de azi (toată, din păcate) să pară complet imbecilă.