Despre imigranți

Standard

Încet, încet, văd că îmi schimb politica de a nu scrie despre chestii care agită spiritele, despre chestii la modă (de obicei mă mulțumesc să lăicuiesc postările lui văru-miu).

Însă uite că e a doua oară în ultimele zile când îmi schimb articolul de a doua zi. :).

Nu scriu despre imigranți ca să-i conving pe cei care cred că e cancerul că ei vin peste noi. Sincer, sunt chestii pe care le putem dezbate (ba chiar îmi place să discut cu oamenii, discuțiile în contradictoriu aduc progres, e evident) dar asta pur și simplu nu e una dintre ele. Dacă crezi că ar trebui să închidem porțile Europei pentru copiii ăia (pauză. citesc că de fapt suntem păcăliți și nu sunt femei și copii, ci adolescenți huligani. ok. atunci de ce îmi apare în fiecare seară în cap imaginea puiului ăla de 3 ani, întorsc cu fața în jos, pe o plajă?) pur și simplu nu prea avem ce discuta. Nu e bai, sunt sigură că nici voi nu-mi veți simți lipsa și reciproca e cu siguranță valabilă (pentru a da unlike, visit my Facebook page, cred că și unfollow pe blog se dă la fel de ușor). Cam ciudată atitudinea totuși din partea unui popor care taman ce se chinuia să ajungă să muncească în Europa. Dintre toate popoarele acestei uniuni, tocmai noi să ne supărăm? 🙂

Nici ca să îi fac să se simtă mai buni pe cei care empatizează cu ei. You don’t need that.

Nu cred că se poate trece dintr-o tabără în alta. Nu cred că vreuna din tabere are șanse să fure adepți din cealaltă.

O scriu din 2 motive:

  1. E cinstit să știți pe cine citiți. Și dacă după ce știți mai citiți, bine. Dacă după ce știți nu mai citiți, și mai bine. După articolul ăla cu metodele spartane a plecat o grămadă de lume dar a și venit lume nouă. Cred că e mai bine acum.
  2. Pentru Sara. Mi s-a spus săptămâna trecută, când bombăneam că a fost o idee proastă să mă iau la ceartă (mă rog, cumva) cu „mamele spartane” că dacă vezi o greșeală, și știi că e o greșeală, și nu spui nimic, atunci și tu comiți o greșeală :).

Pentru mine lucrurile sunt foarte simple.

O serie de evenimente a făcut niște oameni să fie atât de disperați încât să se urce cu toată familia în niște bărci pneumatice, pentru  a ajunge în Europa.

Mă tot gândesc ce m-ar face pe mine să plec de aici. De acasă. Să mă sui într-o barcă doar cu hainele de pe spate și cu Sara în brațe.

Indiferent ce ar fi, care ar fi motivul care m-ar duce acolo, dacă o mamă ajunge acolo, e evident că e disperată.

Oamenii sunt la fel. Au suflet. Mi se pare incredibil că trebuie să scriu asta.

Cum îmi iubesc eu copilul, așa își iubește și o mamă din America, și una din Grecia, și una din Olanda și una din Siria. La fel.

O dată stabilit asta, sunt niște oameni, acolo, care nu mai pot. Și care caută un loc unde să mai poată. Să respire. Să trăiască. Să își ducă copiii la școală. Să le dea să citească Micul Prinț. Poate. Cam cum facem noi acum, cu aerul condiționat pornit și cu ecranul laptopului blinkăind în timp ce ei dorm pe străzi.

Sunt oameni.

Atât.

Restul? Că sunt niște granițe și niște țări și niște guverne?

Suntem niște ființe umane, pe o planetă magică.

Să spun că țara asta e a mea, că jobul ăsta e al meu și că nimeni n-ar trebui să calce într-un pătrat demarcat de frică să nu mi-l fure e halucinant. Nimic nu ne dă drepturi asupra altor oameni.

Adică hai să îi lăsăm pe ăia să moară cu zecile, sutele, că poate poate n-o să mai găsesc eu un loc de muncă. Nu pe bune, asta e traducerea, fix asta.

Suntem oameni. Mai scriu o dată.

Oameni.

Oamenii ăia pleacă de rău. Să caute bine (și argumentul cu: dar de ce vor în Austria și nu rămân în Grecia e la fel cum mi-ai spune: băi, dar de ce nu stai să-ți faci o casă în apa asta de juma de metru de la malul mării? de ce te lăcomești și vrei să mergi pe pământ sigur?; este evident, pentru că vreau să am o șansă, nu vreau să mă ia apa mâine înapoi).

Atât contează.

Noi (mă rog, de fapt nici măcar noi, că doar vorbim din vârful patului, nu la noi pe străzi stau oamenii ăia) suntem de cealaltă parte a unor linii imaginare, tot oameni. Cred. Îmi place să cred și asta, că și aici, și noi, tot oameni.

La fel. Buni sau răi, egali, mama mă-sii de treabă.

Și eu aleg să cred că oamenii ăia sunt buni. Cum aleg să cred dracului că și eu sunt la fel.

Și că ei, ca și mine, ca și voi, mai scriu o dată, caută doar un loc unde să își crească copiii. Și nu e nimic greșit la asta. E greșit să-i judecăm pentru asta sau să încercăm să îi oprim. Mă face să îmi mai pierd puțin încrederea în umanitate.

Dar n-ar trebui, așa-i? 🙂 Pentru că marea majoritate a oamenilor chiar sunt asta: oameni.

IMG_0240-001

Anunțuri

10 răspunsuri »

  1. Si ce sanse au ei acolo unde merg (in tarile vestice)? Care e posibilitatea sa se adapteze culturii, civilizatiei, chiar si libertatii religioase de acolo dupa ce mii de ani au trait cu alte conceptii si sa nu traiasca pe strazi ca cersetori tot restul vietii? Esti sigura ca ei doresc sa inceapa o noua viata, sa se integreze in comunitatea de acolo si nu doresc doar prosperitate, dar cu conceptiile si ideologia de acasa (aia care i-a adus in situatia in care sunt)?

    Apreciază

    • Asa, si sa presupunem ca ar fi cum zici tu (desi da, am scris, asta aleg sa cred, ca sunt oameni buni). Care ar fi alternativa? Sa ii las acolo? Sa nu le dau o sansa? In plus nu cred ca religia e cea care i-a condus acolo. Fiecare poate sa creada in ce vrea dpmdv. Ci niste oameni. Cum mi se pare gresit sa judeci toti romanii dupa conducatorii lor, la fel mi se pare gresit sa judeci si toti sirienii dupa contextul lor politic actual.

      Apreciază

      • Ia gandeste-te putin la situatia in care toata populatia din tarile in care sunt conflicte, saracie, etc (asta inseamna aproape toata Africa, mare parte din Asia si o parte din America de Sud) ar migra in Europa doar pentru ca aici e viata mai buna.

        Apreciază

      • Situatia e putin probabila. Dar ca sa nu ma ascund dupa copaci, raspunsul e da. As fi de acord si cu asta. Ti-am zis ca eu gandesc simplu. O planeta, fiinte umane. Restul e artificial. Ca principiu, sunt de acord ca oamenilor carora le erau intr-un loc trebuie sa li se dea voie sa caute un loc mai bun 🙂

        Apreciază

      • Eu pana azi n-aveam pareri foarte bine definite pe acest subiect. Incepand de azi am. Nu vreau in zona orasului in care locuiesc eu cu fiica mea asemenea animale de barbati, care in prima zi de scoala, gazduiti fiind intr-un internat de liceu, s-ajunga sa pipaie fetele venite la cursuri.Chestia asta s-a intamplat azi dimineata, in Radauti, c-o nepoata de-a mea. Conducerea scolii a actionat ferm, gardianul scolii a intervenit la timp, insa politia locala a anuntat sec ca astfel de incidente fac parte din „procesul NORMAL de integrare”. Mno, eu nu vreau sa integrez in societatea in care traiesc astfel de specimene.Imi vine sa vars doar la gandul ca unei fete de 14 ani i s-a spus ca e NORMAL sa fie pipaita pe fund de-un barbat, adult de 45 de ani, doar pt ca asta e mersul in situatii din astea. Inteleg ideea de raboi, dar eu intr-un refugiat n-as vrea sa vad un potential violator.Un om care fuge de nenorociri, de razboi, care vrea o viata mai buna pt el si familia lui nu sta cu gandul la fete si nu-si sartisface poftele bolnave prin curtea liceelor care-l gazduiesc.
        Si da, e trist, nu toti sunt asa, toate padurile au uscatri, insa padurile nu-si schimba locatia.idiots do!
        Si nu, n-a fost vina fetei. N-a instigat ea la nimic prin tinuta, ea fiind imbracata conform codului vestimentar impus de liceu, respectiv in uniforma…fara fusta mini, fara chestii decoltate si mulate.Decent. Misto inceput de scoala, misto prima zi de liceu. Hurey, mai aduceti cateva mii sa-i depozitati aici in N, ca deh, daca cu 30 e naspa, asteptam sa vedem cum e cu mai multi.

        Apreciază

    • Plus ca la fiecare intrebare de genul asta nu ma pot abtine sa nu revin obsesiv la ideea ca EXACT, dar EXACT acelasi lucru il spun si tarile vestice despre romanii imigranti si noua ni se pare incorect.

      Apreciază

      • Nu cred ca se pune problema de a fi sau nu de acord cu migratia unei populatii. Se pune problema de a vedea cum manageriezi situatia astfel incat sa amortizezi eventualele efecte negative atat asupra migratorilor cat si a populatiei stabile si sa sa accepti de facto situatia. Cat despre integrarea lor, deseori cand vorbim de integrare din pacate perceptia noastra este de a impune cultura noastra asupra altora si de a le sterge lor cultura, ceea ce este fundamental gresit. Si aici trebuie gasite cai de mijloc. Si ar trebui, exact ca in cazul conflictelor parinte-copil sau intre doi adulti, atunci cand ceva te irita foarte tare la celalalt sa stai sa te gandesti putin si sa scormonesti in primul rand in tine de ce te irita. Nu e cumva problema ta?
        *nu vorbesc de diferentele culturale extreme de tip aplicarile extremiste ale sharia ci de alte credinte, alte obiceiuri in viata zilnica, alt cod vestimentar.
        Plus ca hai sa mergem putin la o universitate din orice oras european si sa vedem cati arabi sunt pe acolo si invata pe rupte ca sa mai apoi sa produca pentru noi toti. Doar eu, in anul meu in Olanda, am avut cel putin 10 arabi dintre care vreo 2 mi-au ramas prieteni dragi. Nu am simtit niciodata acest clash cultural intre noi. Dar eu cand cunosc un om nu imi fac asteptari despre cum ar trebui sa se comporte acest om. Il iau cum este si incerc sa-l descopar – food for thought. Asa ca, prietenia noastra mi-a imbogatit cunostintele despre Liban, m-a purtat prin o gramada de cluburi de jazz ascunse prin Paris, m-a ajutat sa trec peste perioada de acomodare prin vizionarea intregii filmografii a lui Woody Allen si multa empatie si per total m-a ajutat sa ma dezvolt ca om. Practic cam ca orice prietenie indiferent de ce natie sau religie este respectivul prieten. Asadar hai sa nu generalizam. La fiecare exemplu negativ pe care il vad dat eu pot contracara cu cel putin un exemplu pozitiv. 🙂

        Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s