Vara nu e gata până nu zicem noi că e gata. Septembrie, ai auzit?

Standard

Am mai scris, sunt dependentă de muzică. Cred că aș putea renunța (din nou) și la Cola, la fotografie, (la condus nu), dar fără muzică mnu, nu se poate. Mai plâng și de muzică, cum plâng și de cărți, deși eu nu plâng deloc, băi, așa să știți! Sunt o Zoe megadârză. Puteți să mă strigați așa pe stradă dacă mă vedeți, foarte posibil să răspund.

În mașină, muzica mea, din casă până la mașină, de la mașină până la buro, pe culoar când mă duc la cantină sau când cobor la Mega după o cola, când muncesc sunt cu căștile pe urechi șamd.

Telefonul îmi afișează periodic mesaje de avertizare: utilizarea prelungită a căștilor poate dăuna auzului.

Colega mea îmi spune când mă întorc de pe hol că mi-a oprit muzica, pentru că se auzea un „rock mega rău” din el (nu, nu e-n playlist, ăla e doar al meu, nu-l împart). Îmi cer scuze și încerc să țin minte să apăs pauza când ies din buro.

Mai toată lumea s-a obișnuit cu mine așa și știe că trebuie să țipe sau, mai degrabă, să facă gesturi ample cu mâinile, în aer, dacă vor să-i bag în seamă.

Șefa mea își dă ochii peste cap a zecea mia oară și îmi spune și ea că pot avea probleme dacă tot stau cu chestiile alea în urechi. Nu-i stric plăcerea să-i zic că deja m-a anunțat telefonul. Îi zâmbesc (tot cu muzica bubuind în căști). Un coleg trece pe lângă noi și îi zice că părerea lui e că pot renunța la ele doar dacă mi se taie urechile.

Probabil are dreptate.

Îmi plac oamenii care ascultă muzică. Recunosc că îi împart în categorii în funcție de muzica pe care o ascultă (ceea ce e foarte urât din partea mea, cu atât mai mult cu cât urăsc cutiile și pătrățelele și categoriile). Când văd pe cineva cu căști în urechi zâmbesc (întotdeauna îmi imaginez că ascultă exact ce ascult și eu). Sigur, e o prostie. Îmi era tare simpatic un tip care seamănă cu Ghiță Mureșan (și la înălțime și la moacă) care spală scările cu căștile-n urechi când eu cu fetele ne bem cafeaua, diminieața, între 7:30 și 8:00 (oat, da, suntem toate matinale). Îmi imaginam că ascultă rock (na, v-am avertizat), și mă gândeam în fiecare dimineață care o fi povestea vieții lui. Până acum vreo două săptămâni când i-a ieșit mufa din telefon (sau ceva) și-au început nene să bubuie nește manele de tremura apa-n găleata cu mop.

Însă există unele excepții de la ascultat muzică. Când sunt la mare, pe plajă sau când ascult vântul cum bate printr-o pădure, când înot într-un râu, muzica n-are ce căuta.

Atâta mă enervează plajele românești care strică bunătate de muzică de valuri cu boxe stridente. Nu pot să înțeleg de ce ar vrea cineva să asculte muzică pe o plajă. La piscină, da, oatevăr, oricum nu calc pe acolo. Dar la mare? E greșit.

Tot așa, i-aș împușca pe ăia de ascultă orice (dar predominant manele) când merg în „natură”, la iarbă verde, să bage-un mic în ei. N-am nimic cu micii, ba chiar mănânc și eu, dar când văd mașinile alea cu ușile deschise și muzica duduind mor. Serios, i-aș împușca. Mă rog, nu, dar da. Știți voi.

În concluzie, v-aș ura un septembrie cu zile fără muzică. Zile care nu se numesc LuniMarțiMiercuri ci doar IeriAziMâine. Și vă propun să ne încăpățânăm să ignorăm calendarul și să trăim în continuare în vară și mare.

Playlist jumate serios, jumate neserios (cum încă sunt și eu) sau bitter sweet (cum e întotdeauna septembrie).

PS. Cineva sau (mai probabil) mai mulți cineva au ascultat deja de fro 200 de ori playlistul ăsta, înainte ca eu să îl pun aici. No idea who you are, but you and I should beer sometimes. 😉

Anunțuri

3 răspunsuri »

  1. Pingback: Simplu | Sleepy 00

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s