Focile și instructorii de înot

Standard

Nu prea cred că știu să fac bine ceva. Cred că m-am obișnuit să fac unele chestii și au devenit automat mai ușoare. Dar nu aș putea să zic: băi, mă pricep să fac X. Să fac șuruburi. Să vopsesc pereții. Să conduc. Bine, e și din superstiție, îmi imaginez că dacă aș zice că sunt meseriașă la condus m-aș înfige fix în 2 secunde într-un copăcel ceva.

Dar dacă totuși ar trebui să aleg o treabă la care mă pricep aș alege înotul. Înot de 27 de ani :). Am învățat singură, la 6. Stăteam cu orele în apa aia mică de juma de metru de la mal. Da, la propriu cu orele. În Marea Neagră, pe plaja din fața restaurantului Albatros din Eforie. Și la un moment dat am înțeles că pot să am încredere în apă. Atât. E un clic. Înotul e ca sexul bun la femei. Ține doar de cap. Al ei.

Nu cred că poate fi senzație mai mișto pe lume decât să înoți. Într-o mare agitată, dacă se poate, mulțumesc de întrebare. Îmi imaginez că e cea mai apropiată chestie de zbor. Fix așa mă simt, când mă cocoț pe creasta unui val și apoi mă las să cad în spațiul de dintre. Ca o pasăre mică care face V-uri. N-aș putea fi niciodată o pasăre mare, un lăstun ca ăia de-și fac cuib în casa de la țară mi-ar plăcea să fiu. Un lăstun mic și negru.

Valurile și soarele și vântul și imensitatea și tot. Da mă da. Rrrău de tot îmi place să înot. Clar de soare zice Sara mea, auzi. Clar de soare 🙂

Am înotat în piscine (na) sau ștranduri, în râuri reci de sub dealuri sau nămoloase de câmpie. În mări și oceane. În lacuri de munte și lacuri de margini de orașe. Mult. Înot mult, până hăt departe de mă ceartă Sara, fără pauze, nu obosesc deloc, mă relaxează. Ca și condusul.

Ok, suficient, ați prins ideea. Știu să înot bine.

Bon.

Și acum să îmi explice cineva de ce mama ciorilor insistă toți nenii ăștia instructori de la cursuri de înot și fițoase și private și scumpe și din București și de aiurea să înoate Sara cu capul în apă. Să sară în piscină.

Oameni buni. Mai bine mă coc pe plajă o zi întreagă decât să sar în ceva apă. Se folosesc picioarele și mersul biped ca să ajungi în mare. Nu, nu stau 100 de ani, în 3 secunde deja înot, dar nu sar oameni buni în nimic, potoliți-vă. Mă enervează apa-n ochi, în nas și-n urechi fie ea dulce sau sărată. E cea mai neplăcută chestie evăr. Cine v-a păcălit că dacă nu înotăm așa nu mai putem înota deloc e un bou. Se înoată cu capul la suprafață. Băi, și câinii tot așa înoată, cu botul sus, nu-s focă în puii mei să fac flicflacuri subacvatice.

Așadar. Dragi instructori care ați făcut-o pe Sara să urască cursurile de înot și să refuze categoric să mai meargă vreodată la ceva de gen, puteți să-mi pupați, vă rog, fundul meu alb de înotător bronzat care nu bagă niciodată capul în apă?

Și eventual, dacă nu cer prea mult, să nu-i mai obligați să sară-n piscină. Să mi-o aruncați de pe margine. Să se dea pe un tobogan care aterizează în apa de 2m. Să o puneți să bage capul sub apă. Ah, și nu mai urlați ca descreierații cu ton de armată. Îs nește fetițe de 4 ani, cele mai dulci chestii din Univers, Dear God nu mai zbierați.

Revenind. Dacă știți cumva cursuri de înot unde permit, cel puțin inițial, accesul părinților copiilor traumatizați, cursuri unde nu forțează copiii să sară-n piscine și să fie pești, dați-mi, vă rog, și mie de știre.

IMG_9845

Anunțuri

4 răspunsuri »

  1. Stiu, dar ai nitica distanta de parcurs pana aici…
    Eu vrajeala cu saritul in apa nu am vazut-o aici.Picii intra in apa slow, fara trambuline si tobogane.Si da, si eu urasc apa in ochi
    .You should see me in the morning, ca pisica ma spal, nu care cumva sa imi intre vreo geana uda in ochi. :))
    Pt tipete, ce sa zic, f..k them!

    Apreciază

  2. Urasc, urasc, urasc tipetele, urletele si fortatul cand e vorba de invatat ceva, in general, si mai ales cand e vorba de inot. Eu am avut traume si inca nu-s complet „vindecata”, din cauza unui instructor idiot…imi amintesc si acum cum am alunecat „cu ajutorul” lui, in piscina, la apa mare, si vedeam bulele de aer pe langa mine…nu-ti pot explica senzatia. Am renuntat la cursul ala, tata era sa-l bata pe idiotul de instructor care incerca sa le spuna alor mei ” lasa domle, ca asa se invata, nu i se intampla nimic rau ca eu sunt aici”. „Aici” fiind pe marginea bazinului, statea acolo si ii „pescuia” cu o prajina pe cei care nu reuseau sa iese la suprafata….Am invatat sa inot, fara sa bag capul in apa, la 31 de ani, cu ajutorul sotului, un ardelean neaos si calm. Pe marmota o sa o ducem la inot, insa aici copiii invata jucandu-se in apa mica, apoi in apa mai mare cu niste plute, nu-i obliga nimeni sa sara in apa. Toate astea se petrec cu instructorul IN piscina la apa de 1,35…
    M-am intins cam mult cu povestitul, sorry…dar pentru mine, cursul de inot a fost o trauma.

    Apreciază

  3. Hai sa-mi zic si eu parerea. Si eu inot, Tot de vreo 27 de ani, tot stilul caine cu capul pe afara ca nu-mi place apa in nas, in ochi, etc.
    Si l-am dat pe fii-meu la inot (4 ani) tocmai ca sa nu invete sa inoate ca mine. Eu ma duc de 2 ori pe saptamana la inot, 60 de bazine x 25 metri. Apai dupa 60 de bazine, stilul caine ma omoara. Ai o durere de gat, de te omoara. Ca nu e o pozitie fireasca, capul deasupra apei inseamna sa pui presiune pe gat. Nu ma intelege gresit, si eu am inotat la mare, m-a invatat tata, si inafara de lac si mare nu prea am vazut piscina pana acum cativa ani. Deci nu sunt vreo fitoasa crescuta cu ochelari si clips de nas.

    Cand merg la piscina, ma uit la pustii pe care ii invata instructorii si sunt de-a dreptul invidioasa. Pentru ca nu mai am curajul sa invat nu stiu ce stil o data ce m-am obisnuit cu al meu, ca sa trec de pe un culoar pe altul aleg calea pe deasupra pentru ca mi-e frica sa ma bag pe sub cordoanele alea si implicit cu capul sub apa.

    Deci din punctul meu de vedere, inotul cu capul in apa e stilul corect si sanatos pentru coloana, pentru reglarea respiratiei, dozarea efortului. Altfel, ai putea sa-l inveti tu acasa, dar o sa ajunga ca noi doua. (ceea ce mie nu mi se pare ok). Si nu te gandi ca-l pregateste pt olimpiada, ca nu e asa. Doar il invata corect. E ca si cu alergatul, poti sa alergi tu in jurul blocului pana nu mai poti, daca nu te invata cineva cum sa respiri, cum sa pasesti, bla bla, nu e sport, e o romaneasca de cartier.

    Acuma legat de saritul in apa nu stiu ce sa-ti zic, asta cred ca tine de frica de apa, care la copii e mult mai usor de invins decat la adulti. La piscina unde ma duc, nu-i forteaza, dar incearca sa-i convinga. Ca-i prinde inainte sa atinga apa (si chiar asa fac), ca sa sara de la o distanta mai mica… Ideea e ca e fara urlat, dar ii convinge. Si o data ce a sarit de vreo 2-3 ori fara tipete si fara sa pateasca nimic, nici ca-i mai opresti dupa aia. Si apropo de intructori, de ex lui fii-meu nu-i place sa inoate pe spate. Nu am inteles inca de ce. A inteles intructorul si l-a lasat in boii lui. Mi-a zis ca sa invete intai bras si o sa aiba timp si de inot pe spate. Deci depinde f f mult de instructor, al lui fii-meu n-a tipat niciodata la el (nici nu cred ca se mai ducea fii-meu daca se intampla), dar l-a convins sa faca multe. Cu binisorul.

    Apreciază

  4. Nu știu cât de aproape ți e locația, dar Aqua team din Giulești e răspunsul. Fetița mea de 4 ani a învățat aici sa înoate iar eu am stat cât am vrut sa o urmăresc. Instructori deștepți, cu tehnica. Bazin mare si vestiare cu dus si dulapioare. Civilizat. Nu se compara cu nimic din ce am mai văzut. Si am văzut … Copil tras de picioare in piscina, in fata mea si alte aberații asemănătoare. M as bucura sa ți fie informația de folos

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s